Adevăratul câstigător

Faptul că omul de afaceri
Dinu Patriciu nu are încredere în Bursa românească, pe care o consideră imatură, în scădere si cu tendinţă continuă de coborâre, a suscitat interesul brokerilor si investitorilor. Cei mai mulţi au sărit ca arsi la afirmaţiile lui Dinu Patriciu, acuzându-l chiar de manipulare a pieţei si de intenţii nu tocmai ortodoxe, care s-ar rezuma cam asa: vorbeste Bursa de rău, ca să scadă, pentru a putea cumpăra apoi, la preţ bun.

Tot asa si cu piaţa imobiliară. Aici reacţiile au fost chiar si mai virulente. Presedintele The Rompetrol Group prognozează că preţurile, umflate de altminteri, în special ale terenurilor, vor trebui să sufere anumite corecţii, la presiunea pieţei, subliniind ceea ce vede, de altfel, toată lumea, specialistă sau nu, cu ochiul liber: cresterea pieţei imobiliare într-un an cât în alte părţi în zece, fără baze reale, tehnice, ci doar având ca imbold cererea de spaţii de locuit, pentru birouri ori depozite.

Oameni de afaceri ca Fahti Taher, Sorin Vântu, Gigi Becali au sărit în apărarea pieţei imobiliare românesti, prin afirmaţii de genul: facem parte dintr-un bloc economic solid, cel al Uniunii Europene, nu avem cum să ne prăbusim pe una dintre pieţe, previziunile lui Dinu Patriciu sunt alarmiste, totul va fi bine, în primul rând pentru că imobiliarele nu au o pondere covârsitoare în economia românească, în ansamblul său.

Poate că, la nivel teoretic si statistic, evoluţiile economice se văd mai bine. Poate că, atunci când ai zeci-sute de milioane de euro de investit într-un domeniu, îţi poţi permite, sănătos este chiar să iei în calcul, bugete anuale pe pierdere, după ce ani întregi ai obţinut megaprofit dintr-o afacere. Dar, după cum ne confirmă orice analist financiar sau economist cu reputaţie, marile miscări din economie - crize sau boom-uri - se resimt în mica piaţă, în componente liliputane, cele de la nivelul solului, dacă vreţi, pentru giganţii industriali.

Dădea un exemplu ilustrativ pentru acest fenomen, zilele trecute, un comentator economic: o tânără familie care anul trecut îsi permitea, potrivit veniturilor, să contracteze un împrumut imobiliar de 100.000 de euro, anul acesta, din cauza restricţiilor impuse pe piaţa bancară, cu greu ar mai putea să se îndatoreze cu 75.000-80.000 de euro. Ceea ce schimbă fundamental percepţia despre locuinţa pe care si-o permite, cartierul în care va locui, existenţa pe care o va avea.

Implicit, aceste sute, mii de familii din România - aflate în situaţia de a nu-si mai permite un apartament într-un cartier rezidenţial de blocuri noi si fiind obligate să se îndrepte către locuinţele din blocurile vechi, comuniste - determină, în fapt, adevărata miscare de pe piaţa imobiliară.

Developerii vor ţine la preţ, în asteptarea unor vremuri mai bune, băncile vor ţine la comisioanele si dobânzile lor, clienţii îsi vor amâna dorinţa de a cumpăra si iată blocajul pe care nu-l poate stopa nicio aderare sau integrare în Uniunea Europeană. Cine va ceda primul poate va avea de pierdut pe termen scurt, dar în perspectivă se va dovedi a fi adevăratul câstigător.