Or fi devenit steliştii al doisprezecelea jucător de la FC Cotroceni?
"Adversarul şi-a dorit mai mult victoria, balonul e rotund, băieţii s-au mobilizat exemplar, rezultatul a fost echitabil, 2-0 este cel mai periculos scor" sunt doar câteva dintre expresiile celebre ale comentatorilor meciurilor de fotbal, de ieri şi de azi.
De acum înainte, comentatorii meciurilor politice vor trebui şi ei să-şi însuşească acest vocabular. Politica s-a apropiat prea mult de fotbal pentru a se mai putea face diferenţe "notabile". În ordinea numerelor de pe tricouri, preşedintele, reintrat în teren după o lungă absenţă, a reuşit să ridice din nou tribunele în picioare. Băsescu a verticalizat jocul, finalizând cu o execuţie de mare clasă: decorarea arbitrului Deaconu. Împuşcat cu o brichetă pe câmpul de luptă Rapid-Steaua, Deaconu a fost aşezat de Băsescu erou între eroii ţării.
Ce poţi să spui în afară de axioma „meciul durează 90 de minute, dar se termină când fluieră arbitrul"? Acum se poate considera că votanţii stelişti au devenit al doisprezecelea jucător al echipei FC Cotroceni, aport consistent în perspectiva campaniei de calificare din toamnă.
Cotrocenii beneficiază de prezenţa acestui magician al balonului politic care este jucătorul antrenor Traian Băsescu, dar are probleme de lot. Videanu nu mai vrea să activeze pe postul de vârf de atac la primărie, preferând să se retragă în glorie. Băsescu îl are la dispoziţie pe Blaga, dar unele diferenţe de opinie fac dificilă titularizarea experimentatului jucător.
Publicul aşteaptă chemarea la lotul mare a lui Liviu Negoiţă, un tânăr care a confirmat la echipa B. În ciuda performanţelor sale, care l-ar recomanda pentru eşaloanele superioare, Negoiţă preferă să rămână în campionatul de sector, unde conduce detaşat cu doar câteva săptămâni înainte de ultima etapă, programată în iunie.
Dacă la Cotroceni se resimte o oarecare criză de personal, rivalii de la Steagul Roşu Kiseleff se confruntă cu o competiţie acerbă pe posturi. Extrema Vanghelie şi mijlocaşul ofensiv Oprescu creează cele mai mari probleme unei echipe care ar fi trebuit să emită pretenţii la titlu. Din păcate, teamul din Kiseleff are necazuri şi la nivelul conducerii tehnice. Cel mai titrat antrenor din istoria clubului, Nea Ini (Ion Iliescu), este la cuţite cu Mircică Geoană.
Diferenţe de strategie, măi dragă. Revenit pe gazon după o mai lungă accidentare suferită pe terenurile DNA, Năstase şi-a reluat antrenamentele în forţă. Antrenorul Geoană este disperat după rezultate, un nou eşec în vară, după ratarea de la europene, însemnând concedierea de la echipă. În aceste condiţii, campionatul, se ştie, rămâne deschis oricărui rezultat.
vineri, 27 martie 2009
Adevăratul câstigător
Faptul că omul de afaceri
Dinu Patriciu nu are încredere în Bursa românească, pe care o consideră imatură, în scădere si cu tendinţă continuă de coborâre, a suscitat interesul brokerilor si investitorilor. Cei mai mulţi au sărit ca arsi la afirmaţiile lui Dinu Patriciu, acuzându-l chiar de manipulare a pieţei si de intenţii nu tocmai ortodoxe, care s-ar rezuma cam asa: vorbeste Bursa de rău, ca să scadă, pentru a putea cumpăra apoi, la preţ bun.
Tot asa si cu piaţa imobiliară. Aici reacţiile au fost chiar si mai virulente. Presedintele The Rompetrol Group prognozează că preţurile, umflate de altminteri, în special ale terenurilor, vor trebui să sufere anumite corecţii, la presiunea pieţei, subliniind ceea ce vede, de altfel, toată lumea, specialistă sau nu, cu ochiul liber: cresterea pieţei imobiliare într-un an cât în alte părţi în zece, fără baze reale, tehnice, ci doar având ca imbold cererea de spaţii de locuit, pentru birouri ori depozite.
Oameni de afaceri ca Fahti Taher, Sorin Vântu, Gigi Becali au sărit în apărarea pieţei imobiliare românesti, prin afirmaţii de genul: facem parte dintr-un bloc economic solid, cel al Uniunii Europene, nu avem cum să ne prăbusim pe una dintre pieţe, previziunile lui Dinu Patriciu sunt alarmiste, totul va fi bine, în primul rând pentru că imobiliarele nu au o pondere covârsitoare în economia românească, în ansamblul său.
Poate că, la nivel teoretic si statistic, evoluţiile economice se văd mai bine. Poate că, atunci când ai zeci-sute de milioane de euro de investit într-un domeniu, îţi poţi permite, sănătos este chiar să iei în calcul, bugete anuale pe pierdere, după ce ani întregi ai obţinut megaprofit dintr-o afacere. Dar, după cum ne confirmă orice analist financiar sau economist cu reputaţie, marile miscări din economie - crize sau boom-uri - se resimt în mica piaţă, în componente liliputane, cele de la nivelul solului, dacă vreţi, pentru giganţii industriali.
Dădea un exemplu ilustrativ pentru acest fenomen, zilele trecute, un comentator economic: o tânără familie care anul trecut îsi permitea, potrivit veniturilor, să contracteze un împrumut imobiliar de 100.000 de euro, anul acesta, din cauza restricţiilor impuse pe piaţa bancară, cu greu ar mai putea să se îndatoreze cu 75.000-80.000 de euro. Ceea ce schimbă fundamental percepţia despre locuinţa pe care si-o permite, cartierul în care va locui, existenţa pe care o va avea.
Implicit, aceste sute, mii de familii din România - aflate în situaţia de a nu-si mai permite un apartament într-un cartier rezidenţial de blocuri noi si fiind obligate să se îndrepte către locuinţele din blocurile vechi, comuniste - determină, în fapt, adevărata miscare de pe piaţa imobiliară.
Developerii vor ţine la preţ, în asteptarea unor vremuri mai bune, băncile vor ţine la comisioanele si dobânzile lor, clienţii îsi vor amâna dorinţa de a cumpăra si iată blocajul pe care nu-l poate stopa nicio aderare sau integrare în Uniunea Europeană. Cine va ceda primul poate va avea de pierdut pe termen scurt, dar în perspectivă se va dovedi a fi adevăratul câstigător.
Dinu Patriciu nu are încredere în Bursa românească, pe care o consideră imatură, în scădere si cu tendinţă continuă de coborâre, a suscitat interesul brokerilor si investitorilor. Cei mai mulţi au sărit ca arsi la afirmaţiile lui Dinu Patriciu, acuzându-l chiar de manipulare a pieţei si de intenţii nu tocmai ortodoxe, care s-ar rezuma cam asa: vorbeste Bursa de rău, ca să scadă, pentru a putea cumpăra apoi, la preţ bun.
Tot asa si cu piaţa imobiliară. Aici reacţiile au fost chiar si mai virulente. Presedintele The Rompetrol Group prognozează că preţurile, umflate de altminteri, în special ale terenurilor, vor trebui să sufere anumite corecţii, la presiunea pieţei, subliniind ceea ce vede, de altfel, toată lumea, specialistă sau nu, cu ochiul liber: cresterea pieţei imobiliare într-un an cât în alte părţi în zece, fără baze reale, tehnice, ci doar având ca imbold cererea de spaţii de locuit, pentru birouri ori depozite.
Oameni de afaceri ca Fahti Taher, Sorin Vântu, Gigi Becali au sărit în apărarea pieţei imobiliare românesti, prin afirmaţii de genul: facem parte dintr-un bloc economic solid, cel al Uniunii Europene, nu avem cum să ne prăbusim pe una dintre pieţe, previziunile lui Dinu Patriciu sunt alarmiste, totul va fi bine, în primul rând pentru că imobiliarele nu au o pondere covârsitoare în economia românească, în ansamblul său.
Poate că, la nivel teoretic si statistic, evoluţiile economice se văd mai bine. Poate că, atunci când ai zeci-sute de milioane de euro de investit într-un domeniu, îţi poţi permite, sănătos este chiar să iei în calcul, bugete anuale pe pierdere, după ce ani întregi ai obţinut megaprofit dintr-o afacere. Dar, după cum ne confirmă orice analist financiar sau economist cu reputaţie, marile miscări din economie - crize sau boom-uri - se resimt în mica piaţă, în componente liliputane, cele de la nivelul solului, dacă vreţi, pentru giganţii industriali.
Dădea un exemplu ilustrativ pentru acest fenomen, zilele trecute, un comentator economic: o tânără familie care anul trecut îsi permitea, potrivit veniturilor, să contracteze un împrumut imobiliar de 100.000 de euro, anul acesta, din cauza restricţiilor impuse pe piaţa bancară, cu greu ar mai putea să se îndatoreze cu 75.000-80.000 de euro. Ceea ce schimbă fundamental percepţia despre locuinţa pe care si-o permite, cartierul în care va locui, existenţa pe care o va avea.
Implicit, aceste sute, mii de familii din România - aflate în situaţia de a nu-si mai permite un apartament într-un cartier rezidenţial de blocuri noi si fiind obligate să se îndrepte către locuinţele din blocurile vechi, comuniste - determină, în fapt, adevărata miscare de pe piaţa imobiliară.
Developerii vor ţine la preţ, în asteptarea unor vremuri mai bune, băncile vor ţine la comisioanele si dobânzile lor, clienţii îsi vor amâna dorinţa de a cumpăra si iată blocajul pe care nu-l poate stopa nicio aderare sau integrare în Uniunea Europeană. Cine va ceda primul poate va avea de pierdut pe termen scurt, dar în perspectivă se va dovedi a fi adevăratul câstigător.
Cine vrea să lupte cu NATO?
Nici nu a început Summitul NATO, că mai mulţi tineri anarhişti au luat calea Bucureştiului".
Şase cetăţeni germani - două femei şi patru bărbaţi, cu vârste cuprinse între 21 şi 35 de ani - membri ai unei organizaţii anarhiste, au fost întorşi din drumul către Bucureşti, de la Vama Calafat. În maşini au fost descoperite sute de pliante pe care erau înscrise lozinci de genul „I want to fight NATO 2-4 april Bucharest“ (Vreau să lupt împotriva NATO 2-4 aprilie Bucureşti) sau „Women’s international league for peace and freedom“ (Liga internaţională a femeilor pentru pace şi libertate). La acestea se adaugă sute de insigne şi CD-uri cu mesaje anti-NATO şi antiglobalizare, precum şi reviste cu conţinut similar.
Autorităţile române au decis să le interzică să intre în România, dar patru dintre ei, consecvenţi, au mai încercat odată să intre pe la Vama Giurgiu, fiind şi de această dată trimişi înapoi, în Bulgaria.
Cuvântul anarhie provine din greacă şi înseamnă fără stăpân. Anarhismul este o doctrină şi mişcare politică, care susţine distrugerea statului văzut ca principală sursă a asupririi şi exploatării oamenilor. Aşadar, anarhismul distruge un edificiu pentru a crea un altul, ordinea statală este înlocuită cu ordinea născută din libertate. De-a lungul anilor, în curentul anarhist au apărut şi alte tendinţe, în funcţie de şcolile de gândire: Anarhism-comunist, Ecologist (verde), Feminist etc. În general, anarhiştii nu suportă globalizarea, autoritatea, capitalismul, ierarhia, proprietatea. De fapt, cam tot îi enervează, visând la o lume în care fiecare face ce-l taie capul.
Era aproape firesc ca, intrată în Uniunea Europeană, România să se confrunte cu astfel de ispite. Nu mi-e frică de anarhiştii români, pentru că ne stă în firea lucrurilor să caricaturizăm totul. A existat vreo ideologie pe care n-am ridiculizat-o, n-am aruncat-o în băşcălia noastră dâmboviţeană? Treabă serioasă e cu anarhiştii din afară, ăia cu pedigree, care chiar trăiesc cu acest crez, după atâţia ani de capitalism.
Iritarea anarhiştilor este de data aceasta curioasă, pentru că la Bucureşti nu se întâlnesc cine ştie ce organizaţii oculte sau mondialiste precum Consiliul de Relaţii Externe, grupul Bilderberg sau Comisia Trilaterală. Nu, are loc o întâlnire a unui bloc militar, că asta este NATO. Mai curând te-ai fi aşteptat să facă proteste cine ştie ce musulmani pentru Irak sau Afganistan, dar în niciun caz anarhiştii...
Mitinguri anti-NATO au mai avut loc doar anul trecut, la Chişinău. Liderul Congresului Comunităţilor Ruse, Valeri Klimenko, afirma că „suntem oameni paşnici şi nu dorim ca pământul paşnic al Moldovei să fie călcat de cizmele NATO“. Dar şi la Kiev, unde 1.000 de comunişti au scandat: „Opriţi agresiunea NATO“, „Popoarele Ucrainei, Rusiei şi Bielorusiei sunt înfrăţite“, „A intra în NATO înseamnă trădarea memoriei celor căzuţi“, „Noua Ordine Mondială ne vrea ca sclavi“ şi „Vom hrăni noi soldaţii NATO?“. Vorba anarhiştilor de la graniţă: „Cine vrea să lupte cu NATO?“.
Şase cetăţeni germani - două femei şi patru bărbaţi, cu vârste cuprinse între 21 şi 35 de ani - membri ai unei organizaţii anarhiste, au fost întorşi din drumul către Bucureşti, de la Vama Calafat. În maşini au fost descoperite sute de pliante pe care erau înscrise lozinci de genul „I want to fight NATO 2-4 april Bucharest“ (Vreau să lupt împotriva NATO 2-4 aprilie Bucureşti) sau „Women’s international league for peace and freedom“ (Liga internaţională a femeilor pentru pace şi libertate). La acestea se adaugă sute de insigne şi CD-uri cu mesaje anti-NATO şi antiglobalizare, precum şi reviste cu conţinut similar.
Autorităţile române au decis să le interzică să intre în România, dar patru dintre ei, consecvenţi, au mai încercat odată să intre pe la Vama Giurgiu, fiind şi de această dată trimişi înapoi, în Bulgaria.
Cuvântul anarhie provine din greacă şi înseamnă fără stăpân. Anarhismul este o doctrină şi mişcare politică, care susţine distrugerea statului văzut ca principală sursă a asupririi şi exploatării oamenilor. Aşadar, anarhismul distruge un edificiu pentru a crea un altul, ordinea statală este înlocuită cu ordinea născută din libertate. De-a lungul anilor, în curentul anarhist au apărut şi alte tendinţe, în funcţie de şcolile de gândire: Anarhism-comunist, Ecologist (verde), Feminist etc. În general, anarhiştii nu suportă globalizarea, autoritatea, capitalismul, ierarhia, proprietatea. De fapt, cam tot îi enervează, visând la o lume în care fiecare face ce-l taie capul.
Era aproape firesc ca, intrată în Uniunea Europeană, România să se confrunte cu astfel de ispite. Nu mi-e frică de anarhiştii români, pentru că ne stă în firea lucrurilor să caricaturizăm totul. A existat vreo ideologie pe care n-am ridiculizat-o, n-am aruncat-o în băşcălia noastră dâmboviţeană? Treabă serioasă e cu anarhiştii din afară, ăia cu pedigree, care chiar trăiesc cu acest crez, după atâţia ani de capitalism.
Iritarea anarhiştilor este de data aceasta curioasă, pentru că la Bucureşti nu se întâlnesc cine ştie ce organizaţii oculte sau mondialiste precum Consiliul de Relaţii Externe, grupul Bilderberg sau Comisia Trilaterală. Nu, are loc o întâlnire a unui bloc militar, că asta este NATO. Mai curând te-ai fi aşteptat să facă proteste cine ştie ce musulmani pentru Irak sau Afganistan, dar în niciun caz anarhiştii...
Mitinguri anti-NATO au mai avut loc doar anul trecut, la Chişinău. Liderul Congresului Comunităţilor Ruse, Valeri Klimenko, afirma că „suntem oameni paşnici şi nu dorim ca pământul paşnic al Moldovei să fie călcat de cizmele NATO“. Dar şi la Kiev, unde 1.000 de comunişti au scandat: „Opriţi agresiunea NATO“, „Popoarele Ucrainei, Rusiei şi Bielorusiei sunt înfrăţite“, „A intra în NATO înseamnă trădarea memoriei celor căzuţi“, „Noua Ordine Mondială ne vrea ca sclavi“ şi „Vom hrăni noi soldaţii NATO?“. Vorba anarhiştilor de la graniţă: „Cine vrea să lupte cu NATO?“.
1918: despre popor si conducatori
In urma cu fix 90 de ani, Basarabia decidea unirea cu Romania, dupa aproape un secol de dominatie ruseasca. La Iasi s-a dansat pe strazi, dar bucuria era insotita de un ocean de durere. Soarta Romaniei parea foarte sumbra, in acel martie 1918.
De un an si jumatate, Bucurestiul se afla sub ocupatie germana. Armata si administratia se retrasesera in Moldova. Dupa revolutia bolsevica din Rusia, trupele romanesti ramasesera singure pe frontul de est. Razboiul parea definitiv pierdut. Misiunile militare straine parasisera Iasiul. La Buftea, Alexandru Marghiloman semnase, deja, rusinoasa "pace provizorie". Romania urma sa pierda toata Dobrogea (iesirea la mare) si fasii importante de-a lungul granitelor cu Transilvania. Familia Regala, decisa sa reziste pana in ultima clipa, avea un plan de "extragere", prin Rusia si Mesopotamia, pana la frontul aliatilor.
Regele Ferdinand, care acceptase sa lupte impotriva propriei familii pentru a servi interesul national al tarii de adoptie, era acum acuzat ca a tarat Romania intr-o aventura iresponsabila. Regina Maria, care pledase cu inflacarare pentru interventia de partea Aliatilor, devenise brusc nepopulara, in ciuda comportamentului ei exemplar de "Mama a ranitilor". Evident, cand evenimentele de pe frontul de vest au intors miraculos soarta razboiului, cei doi monarhi au recastigat imediat toate simpatiile pierdute.
Opinia publica a fost mereu schimbatoare. Din fericire, conducatorii de atunci ai Romaniei nu guvernau dupa sondaje de opinie. Nu sacrificau interesul national de dragul imaginii proprii. Regina Maria explica, peste ani, in jurnalul sau, ca lipsa de popularitate trebuie uneori asumata pentru o cauza mare: "Am dobandit taria de a trece prin momentul aparent urat si impopular ca sa ajung la lucrul esential, cel care nu trebuie pierdut din vedere din cauza nimicurilor..." Nu le purta ranchiuna nestatornicilor ei supusi, care o judecasera atat de nedrept in timpul celor mai dificile momente din viata
ei si a Tarii:
"Am invatat sa-i cunosc pe romanii mei si stiu de ce rasa noastra anglo-saxono-germana le este necesara ca un suport rezistent: pentru ca ei sunt inflamabili, iuti la manie, se irita usor, sunt influentati de pasiunea momentului si de irezistibila lor dorinta de schimbare. Cand cineva nu se ridica la asteptarile lor, ei ar vrea sa-l distruga imediat, chiar daca era un idol, si sa puna un alt idol in locul lui..."
Observatia Reginei Maria pare ciudat de actuala. Poporul a ramas la fel. Din pacate, conducatorii sunt facuti acum dintr-un cu totul alt aluat. Nu mai avem fauritori de tara, ci lideri de gasca. Cum sa le ceri perspectiva posteritatii, cand orizontul lor nu se intinde nici macar pana la limita unui ciclu electoral? Cine sa-si asume constructiile dificile, cand se poarta doar demolarile reciproce? Marile proiecte sunt arareori formulate, niciodata incepute cu adevarat. Puterea a ajuns un scop in sine, nu un mijloc de a servi binele general. Aproape ca ni se pare normal. Nici macar nu le mai pretindem liderilor nostri calitatile si sacrificiile care altadata erau de la sine intelese.
Onoare, datorie, patriotism, sacrificiu... Chiar si cuvintele ne suna astazi fals. Si totusi, a existat o vreme cand ele nu erau doar vorbe goale, demagogie ieftina. In februarie 1917, colonelul Constantin Crainiceanu a fost condamnat la 15 ani de munca silnica pentru complicitate cu doi ofiteri dezertori, care planuisera sa determine armata romana din Moldova sa intoarca armele si sa se alature Germaniei. Crainiceanu era fiu si nepot de general. Fratele mamei sale era nimeni altul decat Constantin Prezan, seful Marelui Stat Major. Acesta a casat sentinta prea "blanda" si si-a trimis din nou nepotul tradator in fata Consiliului de Razboi. Apoi i-a semnat cu mana lui condamnarea la moarte. Un conducator trebuia sa fie un exemplu. Rolul sau presupunea mai multe obligatii, nu mai multe privilegii. Din pacate, asemenea modele sunt imposibil de gasit astazi in viata publica romaneasca. Iar vechii eroi au fost uitati.
De un an si jumatate, Bucurestiul se afla sub ocupatie germana. Armata si administratia se retrasesera in Moldova. Dupa revolutia bolsevica din Rusia, trupele romanesti ramasesera singure pe frontul de est. Razboiul parea definitiv pierdut. Misiunile militare straine parasisera Iasiul. La Buftea, Alexandru Marghiloman semnase, deja, rusinoasa "pace provizorie". Romania urma sa pierda toata Dobrogea (iesirea la mare) si fasii importante de-a lungul granitelor cu Transilvania. Familia Regala, decisa sa reziste pana in ultima clipa, avea un plan de "extragere", prin Rusia si Mesopotamia, pana la frontul aliatilor.
Regele Ferdinand, care acceptase sa lupte impotriva propriei familii pentru a servi interesul national al tarii de adoptie, era acum acuzat ca a tarat Romania intr-o aventura iresponsabila. Regina Maria, care pledase cu inflacarare pentru interventia de partea Aliatilor, devenise brusc nepopulara, in ciuda comportamentului ei exemplar de "Mama a ranitilor". Evident, cand evenimentele de pe frontul de vest au intors miraculos soarta razboiului, cei doi monarhi au recastigat imediat toate simpatiile pierdute.
Opinia publica a fost mereu schimbatoare. Din fericire, conducatorii de atunci ai Romaniei nu guvernau dupa sondaje de opinie. Nu sacrificau interesul national de dragul imaginii proprii. Regina Maria explica, peste ani, in jurnalul sau, ca lipsa de popularitate trebuie uneori asumata pentru o cauza mare: "Am dobandit taria de a trece prin momentul aparent urat si impopular ca sa ajung la lucrul esential, cel care nu trebuie pierdut din vedere din cauza nimicurilor..." Nu le purta ranchiuna nestatornicilor ei supusi, care o judecasera atat de nedrept in timpul celor mai dificile momente din viata
ei si a Tarii:
"Am invatat sa-i cunosc pe romanii mei si stiu de ce rasa noastra anglo-saxono-germana le este necesara ca un suport rezistent: pentru ca ei sunt inflamabili, iuti la manie, se irita usor, sunt influentati de pasiunea momentului si de irezistibila lor dorinta de schimbare. Cand cineva nu se ridica la asteptarile lor, ei ar vrea sa-l distruga imediat, chiar daca era un idol, si sa puna un alt idol in locul lui..."
Observatia Reginei Maria pare ciudat de actuala. Poporul a ramas la fel. Din pacate, conducatorii sunt facuti acum dintr-un cu totul alt aluat. Nu mai avem fauritori de tara, ci lideri de gasca. Cum sa le ceri perspectiva posteritatii, cand orizontul lor nu se intinde nici macar pana la limita unui ciclu electoral? Cine sa-si asume constructiile dificile, cand se poarta doar demolarile reciproce? Marile proiecte sunt arareori formulate, niciodata incepute cu adevarat. Puterea a ajuns un scop in sine, nu un mijloc de a servi binele general. Aproape ca ni se pare normal. Nici macar nu le mai pretindem liderilor nostri calitatile si sacrificiile care altadata erau de la sine intelese.
Onoare, datorie, patriotism, sacrificiu... Chiar si cuvintele ne suna astazi fals. Si totusi, a existat o vreme cand ele nu erau doar vorbe goale, demagogie ieftina. In februarie 1917, colonelul Constantin Crainiceanu a fost condamnat la 15 ani de munca silnica pentru complicitate cu doi ofiteri dezertori, care planuisera sa determine armata romana din Moldova sa intoarca armele si sa se alature Germaniei. Crainiceanu era fiu si nepot de general. Fratele mamei sale era nimeni altul decat Constantin Prezan, seful Marelui Stat Major. Acesta a casat sentinta prea "blanda" si si-a trimis din nou nepotul tradator in fata Consiliului de Razboi. Apoi i-a semnat cu mana lui condamnarea la moarte. Un conducator trebuia sa fie un exemplu. Rolul sau presupunea mai multe obligatii, nu mai multe privilegii. Din pacate, asemenea modele sunt imposibil de gasit astazi in viata publica romaneasca. Iar vechii eroi au fost uitati.
Criza, SUA şi noi, ceilalţi!
Economia americană e destul de flexibilă pentru a-şi reveni rapid. Dar asta nu va aduce înapoi nici casele, nici slujbele sau banii pierduţi.
America traversează (a traversat?) o criză despre care unii spun că e cea mai mare de după Al Doilea Război Mondial. O criză care a făcut deja multe victime: oameni care şi-au pierdut casele pentru că nu şi-au mai putut plăti ratele
, companii care au dat faliment sau au fost înghiţite de altele, deprecierea investiţiilor la bursă, slujbe pierdute etc. Banca centrală americană a aplicat medicamente
în doze tari: scăderi masive de dobândă şi injecţii (sau perfuzii) în sistemul bancar de multe sute de miliarde de dolari. Unii vorbesc deja de sfârşitul crizei, pesimiştii spun că suntem abia la început. Ar putea fi o criză de cu totul alt gen decât cele de până acum; să poată fi rezolvată chiar înainte ca economia americană să intre în recesiune, adică să aibă câteva trimestre de scădere economică.
Este o criză a instrumentelor sofisticate de investiţii, atât de sofisticate, încât economia şi societatea nu au avut timp să creeze anticorpii necesari. E ca o boală nouă, despre care nu ştii cum va evolua şi nici ce părţi ale organismului
au fost atinse. Şi, în această situaţie, nu poţi să fii sigur nici dacă medicamentele administrate au fost cele corecte. De aceea există acum o doză mare de neîncredere: nu se ştie exact ce părţi bolnave nevăzute mai sunt, ce putregai ar mai putea fi găsit în portofoliile băncilor.
Este prima criză care a arătat exact cât de conectate sunt sistemele economice naţionale între ele, dar şi cât de importantă este sănătatea economiei americane pentru toţi ceilalţi. Americanii au trăit şi trăiesc pe credit; consumul stimulat de credit a făcut ca economia americană să înflorească şi să fie locomotiva întregii lumi. E o reţetă care a născut succes. Dar ea tebuie aplicată cu prudenţă.
Actuala criză arată că americanii (administraţia, cetăţenii, băncile, fondurile de investiţii) s-au lăcomit: au crezut că creditarea fără limite este noul corn al abundenţei, din care iei oricât şi nu se termină niciodată. Trezirea la realitate e dureroasă. Sigur, economia americană e destul de flexibilă pentru a-şi reveni rapid. Dar asta nu va aduce înapoi nici casele, nici slujbele sau banii pierduţi.
America traversează (a traversat?) o criză despre care unii spun că e cea mai mare de după Al Doilea Război Mondial. O criză care a făcut deja multe victime: oameni care şi-au pierdut casele pentru că nu şi-au mai putut plăti ratele
, companii care au dat faliment sau au fost înghiţite de altele, deprecierea investiţiilor la bursă, slujbe pierdute etc. Banca centrală americană a aplicat medicamente
în doze tari: scăderi masive de dobândă şi injecţii (sau perfuzii) în sistemul bancar de multe sute de miliarde de dolari. Unii vorbesc deja de sfârşitul crizei, pesimiştii spun că suntem abia la început. Ar putea fi o criză de cu totul alt gen decât cele de până acum; să poată fi rezolvată chiar înainte ca economia americană să intre în recesiune, adică să aibă câteva trimestre de scădere economică.
Este o criză a instrumentelor sofisticate de investiţii, atât de sofisticate, încât economia şi societatea nu au avut timp să creeze anticorpii necesari. E ca o boală nouă, despre care nu ştii cum va evolua şi nici ce părţi ale organismului
au fost atinse. Şi, în această situaţie, nu poţi să fii sigur nici dacă medicamentele administrate au fost cele corecte. De aceea există acum o doză mare de neîncredere: nu se ştie exact ce părţi bolnave nevăzute mai sunt, ce putregai ar mai putea fi găsit în portofoliile băncilor.
Este prima criză care a arătat exact cât de conectate sunt sistemele economice naţionale între ele, dar şi cât de importantă este sănătatea economiei americane pentru toţi ceilalţi. Americanii au trăit şi trăiesc pe credit; consumul stimulat de credit a făcut ca economia americană să înflorească şi să fie locomotiva întregii lumi. E o reţetă care a născut succes. Dar ea tebuie aplicată cu prudenţă.
Actuala criză arată că americanii (administraţia, cetăţenii, băncile, fondurile de investiţii) s-au lăcomit: au crezut că creditarea fără limite este noul corn al abundenţei, din care iei oricât şi nu se termină niciodată. Trezirea la realitate e dureroasă. Sigur, economia americană e destul de flexibilă pentru a-şi reveni rapid. Dar asta nu va aduce înapoi nici casele, nici slujbele sau banii pierduţi.
Şcoala bătăii
„Prinde-o! Ţine-o! Frige-o! Taie-i părul! Toarnă-i suc! Bate-o!” Cam astea or fi fost comenzile comandoului liceenelor pus pe băgat minţile-n capul gimnazistei de 12 ani, care a încercat să-i fure junele prim uneia dintre surori. Cum smoala a fost înlocuită cu suc, au lipsit doar fulgii, ca să fi avut o adevărată execuţie în stil
Ev Mediu. Paradoxal este că înfierbântatele fecioare din Drumul Taberei seamănă mai degrabă cu micuţele bestii din „Simsala grimm” – film violent de desene animate – decât cu vrăjitoarele. Până la urmă, nimic mai firesc când, din ceasul în care-au făcut ochi şi până acum, copilele au avut contact mai mult cu televizorul, decât cu realitatea.
Scenele de violenţă, unele, precum cel din apropierea Şcolii 156 din Bucureşti, terifiante prin cinismul şi iraţionalitatea lor, au devenit la fel de frecvente ca băutul apei. Se bat pe capete elevii între ei, elevii cu profesorii, profesorii cu elevii.
Ai zice că şcoala a devenit ringul Campionatului mondial de box, categoria Educaţie. Nimeni nu pare a se sinchisi însă, cu adevărat, că această generaţie de elevi creşte precum buruiana în loc gras, în timp ce profesorimea se află în transă, hipnotizată de propriul dezinteres.
Cauzele bătăilor zilnice sunt diverse, dar nu ţin de incurabil. Genele indisciplinei, ale lipsei de interes, ale superficialităţii se dezvoltă aberant pe celula numită societate fără valori şi fără principii.
Sexul, drogul, alcoolul, minciuna şi făcătura se învaţă cu cel mai mare randament şcolar posibil. În fond, copiii aceştia de 13, 14, 15, 16 ani, deveniţi abrupt adulţi, când ar trebui să-şi trăiască adolescenţa, candoarea, sunt victimele propriilor lor familii şi ale dezinteresului unui corp profesoral alienat.
Când ei văd şi aud de dimineaţă până-n noapte doar scene de groază, cu bătăi sângeroase, dar haioase, în care mortul învie, ca s-o ia de la capăt, nu pot trăi experienţa vieţii reale. Şcoala e ca „O lume dispărută”, colegii şi profesorii devin „Spioanele” şi, în general, familia e un fel de „Marsupilanii” (n.m. – am citat titlurile celor mai violente desene animate din studiul CNA privind violenţa în rândul copiilor) pentru care nu-i cazul să te ofileşti prea tare.
Directoarea Liceului „Doamna Cuza” ne spunea că două dintre protagonistele episodului „linşaj din amor” au declarat că vor să se sinucidă, de ruşine. Este trist că, la 16 ani, un tânăr pricepe – dacă, într-adevăr, pricepe – ce-i aceea ruşine, abia după ce a făcut-o de oaie, abia după ce a trăit periculos şi şi-a luat porţia de adrenalină. Să nu fi ştiut fetele – şi toţi cei care acţionează ca ele – că trăiesc în realitate, că tot ceea ce fac ele poate fi sancţionat în mod real şi dureros? Şi dacă n-au ştiut, cine-i de vină? Mama, bunica, doamna învăţătoare, diriginta?
Ev Mediu. Paradoxal este că înfierbântatele fecioare din Drumul Taberei seamănă mai degrabă cu micuţele bestii din „Simsala grimm” – film violent de desene animate – decât cu vrăjitoarele. Până la urmă, nimic mai firesc când, din ceasul în care-au făcut ochi şi până acum, copilele au avut contact mai mult cu televizorul, decât cu realitatea.
Scenele de violenţă, unele, precum cel din apropierea Şcolii 156 din Bucureşti, terifiante prin cinismul şi iraţionalitatea lor, au devenit la fel de frecvente ca băutul apei. Se bat pe capete elevii între ei, elevii cu profesorii, profesorii cu elevii.
Ai zice că şcoala a devenit ringul Campionatului mondial de box, categoria Educaţie. Nimeni nu pare a se sinchisi însă, cu adevărat, că această generaţie de elevi creşte precum buruiana în loc gras, în timp ce profesorimea se află în transă, hipnotizată de propriul dezinteres.
Cauzele bătăilor zilnice sunt diverse, dar nu ţin de incurabil. Genele indisciplinei, ale lipsei de interes, ale superficialităţii se dezvoltă aberant pe celula numită societate fără valori şi fără principii.
Sexul, drogul, alcoolul, minciuna şi făcătura se învaţă cu cel mai mare randament şcolar posibil. În fond, copiii aceştia de 13, 14, 15, 16 ani, deveniţi abrupt adulţi, când ar trebui să-şi trăiască adolescenţa, candoarea, sunt victimele propriilor lor familii şi ale dezinteresului unui corp profesoral alienat.
Când ei văd şi aud de dimineaţă până-n noapte doar scene de groază, cu bătăi sângeroase, dar haioase, în care mortul învie, ca s-o ia de la capăt, nu pot trăi experienţa vieţii reale. Şcoala e ca „O lume dispărută”, colegii şi profesorii devin „Spioanele” şi, în general, familia e un fel de „Marsupilanii” (n.m. – am citat titlurile celor mai violente desene animate din studiul CNA privind violenţa în rândul copiilor) pentru care nu-i cazul să te ofileşti prea tare.
Directoarea Liceului „Doamna Cuza” ne spunea că două dintre protagonistele episodului „linşaj din amor” au declarat că vor să se sinucidă, de ruşine. Este trist că, la 16 ani, un tânăr pricepe – dacă, într-adevăr, pricepe – ce-i aceea ruşine, abia după ce a făcut-o de oaie, abia după ce a trăit periculos şi şi-a luat porţia de adrenalină. Să nu fi ştiut fetele – şi toţi cei care acţionează ca ele – că trăiesc în realitate, că tot ceea ce fac ele poate fi sancţionat în mod real şi dureros? Şi dacă n-au ştiut, cine-i de vină? Mama, bunica, doamna învăţătoare, diriginta?
Nu sunt nascuti asasini
Ultimele doua evenimente cu protagonisti elevi oripileaza si te fac sa te intrebi ce se petrece in creierele unor copii de au ajuns sa faca atata rau si cine trebuie sa raspunda pentru asta? Doi frati de 12 si respectiv 13 ani au ucis o batrana din Calarasi si au bombardat-o cu peste 70 de oua (poate cand inca mai traia). Iar ca rabufnirea criminala sa fie completa, la plecare, i-au spanzurat si cainile.
Imaginile blurate care au circulat marti toata ziua pe Internet cu o fata de 12 ani slutita cu foarfeca de niste eleve de liceu iti provoaca un gol in stomac
. E fortata sa bea dintr-o sticla de doi litri si lovita cu un mobil in frunte, pe locul de unde i se taiase bretonul. In plangerea depusa la Politie de tatal victimei se facea vorbire si de o tigara stinsa pe fata copilului.
In primul caz, cei doi frati speriasera un sat intreg cu furtul din ograzile vecine, postul de Politie inregistrand constiincios, de altfel, vreo 22 de dosare penale. Cam la atat s-a rezumat activitatea oamenilor legii. De sateni, ce sa mai vorbim? Cum e sa te lasi furat cu buna-stiinta, cunoscand cine sunt autorii si sa nu intreprinzi nimic? Se stia ca maica-sa i
i parasise pe copii si taica-su ii batea pana cand si-au luat lumea-n cap. Cu toate astea, autoritatile au manifestat o indiferenta care lasa de dorit. Cat de pompos suna “Directia pentru Protectia Copilului” si cat de goala de continut este! Care protectie? Intr-o emisiune de la TVR 1 s-a ajuns la concluzia ca acesti copii nu pot fi pedepsiti fiindca legea nu permite judecarea lor pana la implinirea varstei de 16 ani. In legea privind protectia copilului se face referire la consiliere psihologica. Sa fim seriosi! Primarul, asistentul social, directoarea de scoala, “Protectia” de la judet..., toti s-au napustit pe fratii dezradacinati, pentru care nimeni nu a intreprins absolut nimic sa le aseze partile componente lipsa la locul lor. Halal autoritati! Gesturile infantile ale copiilor (vezi spartul oualor peste cadavru si spanzurarea cainelui) par in consonanta, evident, pastrand proportiile, cu mecanismele pentru atragerea atentiei celor mari.
Sa speram ca in cazul elevelor care au batjocorit o pustoaica se vor lua masurile (suna ca intr-un bilant politienesc) care se impun pentru preintampinarea actelor de violenta. Intrebarea ramane oricum deschisa: ce fac familia, scoala, autoritatile pentru ca actele de violenta comise de elevi sa nu se mai repete?
Imaginile blurate care au circulat marti toata ziua pe Internet cu o fata de 12 ani slutita cu foarfeca de niste eleve de liceu iti provoaca un gol in stomac
. E fortata sa bea dintr-o sticla de doi litri si lovita cu un mobil in frunte, pe locul de unde i se taiase bretonul. In plangerea depusa la Politie de tatal victimei se facea vorbire si de o tigara stinsa pe fata copilului.
In primul caz, cei doi frati speriasera un sat intreg cu furtul din ograzile vecine, postul de Politie inregistrand constiincios, de altfel, vreo 22 de dosare penale. Cam la atat s-a rezumat activitatea oamenilor legii. De sateni, ce sa mai vorbim? Cum e sa te lasi furat cu buna-stiinta, cunoscand cine sunt autorii si sa nu intreprinzi nimic? Se stia ca maica-sa i
i parasise pe copii si taica-su ii batea pana cand si-au luat lumea-n cap. Cu toate astea, autoritatile au manifestat o indiferenta care lasa de dorit. Cat de pompos suna “Directia pentru Protectia Copilului” si cat de goala de continut este! Care protectie? Intr-o emisiune de la TVR 1 s-a ajuns la concluzia ca acesti copii nu pot fi pedepsiti fiindca legea nu permite judecarea lor pana la implinirea varstei de 16 ani. In legea privind protectia copilului se face referire la consiliere psihologica. Sa fim seriosi! Primarul, asistentul social, directoarea de scoala, “Protectia” de la judet..., toti s-au napustit pe fratii dezradacinati, pentru care nimeni nu a intreprins absolut nimic sa le aseze partile componente lipsa la locul lor. Halal autoritati! Gesturile infantile ale copiilor (vezi spartul oualor peste cadavru si spanzurarea cainelui) par in consonanta, evident, pastrand proportiile, cu mecanismele pentru atragerea atentiei celor mari.
Sa speram ca in cazul elevelor care au batjocorit o pustoaica se vor lua masurile (suna ca intr-un bilant politienesc) care se impun pentru preintampinarea actelor de violenta. Intrebarea ramane oricum deschisa: ce fac familia, scoala, autoritatile pentru ca actele de violenta comise de elevi sa nu se mai repete?
Fotbal politic şi electoral
Preşedintele-suporter Traian Băsescu a ordonat ca arbitrul Alexandru Deaconu să fie decorat pentru curajul din derby-ul ratat
, Rapid - Steaua
Fotbalul are câteva sute de mii de fani şi milioane de microbişti. O masă atât de mare de posibili votanţi nu avea cum să scape atenţiei oamenilor politici. Mai-marii ţării s-au perindat rând pe rând prin tribunele stadioanelor, mai ales în campaniile electorale. Traian Băsescu şi-a cultivat însă cu atenţie imaginea de suporter în paralel cu cea de justiţiar.
Controversatul arbitru Alexandru Deaconu a fost trecut în ultimul moment pe lista oamenilor de fotbal decoraţi. Deşi prestaţiile de până acum nu-l recomandau la vreo medalie, Traian Băsescu a ţinut morţiş să-i acorde o distincţie după derby-ul întrerupt Rapid - Steaua.
"Am apreciat foarte mult că un arbitru tânăr a avut curajul să dea semnalul că în România trebuie să înceapă competiţia civilizată în care suporterii nu au voie să afecteze performanţa", a declarat Băsescu la ceremonia de la Cotroceni. "Nu este o decoraţie pentru calitatea arbitrajului", a menţionat şeful statului, precizând că motivul pentru care tânărul arbitru a primit "Meritul Sportiv" clasa a III-a a fost doar curajul.
Preşedintele a spus că ar fi păcat ca fotbaliştii, oameni care se dăruiesc în competiţie, să sufere pentru cei din tribune, care nu le respectă jocul şi efortul. Băsescu le-a spus celor prezenţi că mulţi oameni de sport au vorbit despre nevoia de a se face ordine pe stadioane, dar nu au făcut nimic. "A făcut-o un arbitru tânăr", a subliniat
Băsescu.
Medaliatul Ionel Ganea a strâns de gât un arbitru anul trecut
Medaliatul Ionel Ganea a strâns de gât un arbitru anul ...
Mesajul ascuns: Sunt prieten cu toţi cei care respectă legea
Profesorul Marius Pieleanu este de părere că, prin decorarea lui Alexandru Deaconu, Traian Băsescu doreşte să trimită un mesaj care spune, în esenţă, că şeful statului este prieten cu toţi cei care respectă legea.
"El încercând să pozeze în justiţiar, a făcut legătura clară între respectarea regulamentului şi respectarea legii. Preşedintele Băsescu tot vorbeşte de intrarea în legalitate a instituţiilor statului, de norme şi reguli care să asigure buna funcţionare a societăţii. Tocmai pentru că Deaconu a respectat regulamentul, cel puţin are acoperire regulamentară, mi se pare că a încercat să dea semnalul că cei care aplică legea sunt bine primiţi de preşedinte", explică sociologul.
Băsescu, un apropiat al sportului
Şeful statului pare să fie un împătimit al sportului. Încă din vremea în care era ministrul transporturilor, Traian Băsescu participa la derby-urile de fotbal alături de Rapid. Cu toate acestea, el a mărturisit că echipa sa de suflet rămâne Steaua. În mandatul său de preşedinte, Băsescu a participat la un derby Steaua - Rapid, unde a fost surprins, la intrarea în tribună, discutând aprins cu George Copos.
Fostul patron al Rapidului a dezvăluit la vremea respectivă că Traian Băsescu l-a certat pentru modul în care arăta infrastructura stadionului din Giuleşti. Preşedintele n-a ratat nici meciurile de handbal, pozând deseori în suporterul oricărei echipe care disputa un meci important.
, Rapid - Steaua
Fotbalul are câteva sute de mii de fani şi milioane de microbişti. O masă atât de mare de posibili votanţi nu avea cum să scape atenţiei oamenilor politici. Mai-marii ţării s-au perindat rând pe rând prin tribunele stadioanelor, mai ales în campaniile electorale. Traian Băsescu şi-a cultivat însă cu atenţie imaginea de suporter în paralel cu cea de justiţiar.
Controversatul arbitru Alexandru Deaconu a fost trecut în ultimul moment pe lista oamenilor de fotbal decoraţi. Deşi prestaţiile de până acum nu-l recomandau la vreo medalie, Traian Băsescu a ţinut morţiş să-i acorde o distincţie după derby-ul întrerupt Rapid - Steaua.
"Am apreciat foarte mult că un arbitru tânăr a avut curajul să dea semnalul că în România trebuie să înceapă competiţia civilizată în care suporterii nu au voie să afecteze performanţa", a declarat Băsescu la ceremonia de la Cotroceni. "Nu este o decoraţie pentru calitatea arbitrajului", a menţionat şeful statului, precizând că motivul pentru care tânărul arbitru a primit "Meritul Sportiv" clasa a III-a a fost doar curajul.
Preşedintele a spus că ar fi păcat ca fotbaliştii, oameni care se dăruiesc în competiţie, să sufere pentru cei din tribune, care nu le respectă jocul şi efortul. Băsescu le-a spus celor prezenţi că mulţi oameni de sport au vorbit despre nevoia de a se face ordine pe stadioane, dar nu au făcut nimic. "A făcut-o un arbitru tânăr", a subliniat
Băsescu.
Medaliatul Ionel Ganea a strâns de gât un arbitru anul trecut
Medaliatul Ionel Ganea a strâns de gât un arbitru anul ...
Mesajul ascuns: Sunt prieten cu toţi cei care respectă legea
Profesorul Marius Pieleanu este de părere că, prin decorarea lui Alexandru Deaconu, Traian Băsescu doreşte să trimită un mesaj care spune, în esenţă, că şeful statului este prieten cu toţi cei care respectă legea.
"El încercând să pozeze în justiţiar, a făcut legătura clară între respectarea regulamentului şi respectarea legii. Preşedintele Băsescu tot vorbeşte de intrarea în legalitate a instituţiilor statului, de norme şi reguli care să asigure buna funcţionare a societăţii. Tocmai pentru că Deaconu a respectat regulamentul, cel puţin are acoperire regulamentară, mi se pare că a încercat să dea semnalul că cei care aplică legea sunt bine primiţi de preşedinte", explică sociologul.
Băsescu, un apropiat al sportului
Şeful statului pare să fie un împătimit al sportului. Încă din vremea în care era ministrul transporturilor, Traian Băsescu participa la derby-urile de fotbal alături de Rapid. Cu toate acestea, el a mărturisit că echipa sa de suflet rămâne Steaua. În mandatul său de preşedinte, Băsescu a participat la un derby Steaua - Rapid, unde a fost surprins, la intrarea în tribună, discutând aprins cu George Copos.
Fostul patron al Rapidului a dezvăluit la vremea respectivă că Traian Băsescu l-a certat pentru modul în care arăta infrastructura stadionului din Giuleşti. Preşedintele n-a ratat nici meciurile de handbal, pozând deseori în suporterul oricărei echipe care disputa un meci important.
"Saracul" Iliescu refuza sa plateasca chiria pe gradina din Primaverii
Guvernul l-a obligat pe Ion Iliescu sa plateasca pentru curtea casei sale o chirie de 1.000 de euro pe luna. „Nu am platit-o deocamdata si nici n-am de gind. Eu nu platesc asa ceva“ este reactia acestuia.
Ion Iliescu simte pe pielea lui ce mare moft e proprietatea. Proprietarul, adica statul, i-a marit chiria
Nu numai Mircea Geoana este „victima“ cresterii tarifelor la chiriile RA-APPS, operata de guvernul Tariceanu de la 1 martie 2008. Si presedintele de onoare al PSD a fost instiintat de Regie ca urmeaza sa scoata din buzunar aproape de zece ori mai multi bani
pentru chiria pe care o plateste lunar pentru curtea casei sale din Str. Molière nr. 3-5. Insa Ion Iliescu refuza sa dea aproximativ 1.000 de euro pentru bucatica de curte de 400 mp pe care o foloseste.
Desi este proprietarul locuintei inca din 1996, Iliescu nu e si posesorul terenului din jurul imobilului. „Atunci cind am cumparat, eu si inca doi colocatari, fiecare apartamentul sau, curtea n-am putut s-o cumparam, deci platim chirie la RA-APPS.
Casa e a noastra, a celor trei familii, si pentru curte platim dintotdeauna chirie. Acum nu stiu sa va spun, dar a venit o propunere de suma exorbitanta, deci numai chiria pentru mine ar depasi ceea ce primesc eu de la Senat. E aberant si nerealist. Cam 1.000 de euro mi-au propus sa platesc d-aci inainte.
E de vreo zece ori mai mult decit plateam pina in prezent“, a declarat pentru Cotidianul presedintele de onoare al social democratilor. Iliescu mai spune ca suma despre care vorbeste reprezinta chiria pentru jumatate din curte, cealalta jumatate fiind suportata de vecinii sai.
Ion Iliescu se declara insa revoltat de cresterea de pret si spune ca nu va plati chiria „propusa de Regie“. „Nu am platit-o deocamdata si nici n-am de gind. Eu nu platesc asa ceva. Am comunicat problema la cei abilitati si vom vedea ce voi face. Nu vreau sa ma pronunt deocamdata, dar vom vedea ce se va intimpla. (...) Nu stiu ce a determinat asemenea cresteri, dar nu poate fi acceptat asa ceva“, completeaza liderul social democrat. In cazul in care Iliescu nu cade la pace cu RA-APPS si refuza sa achite chiria, Regia poate sa-l actioneze in instanta, sustin surse RA-APPS. La rindul lui, Iliescu poate solicita instantei dreptul de servitute, care ii va da dreptul sa foloseasca o cale de acces in casa, prin curtea din Str. Molière.
Majorarea chiriilor este contestata de Mircea Geoana, care considera ca aceasta este o forma de presiune a Guvernului liberal la adresa sa si a altor lideri PSD, chiriasi la rindul lor la RA-APPS. Cu toate acestea, Ion Iliescu este unul dintre social democratii care sustin apropierea PSD de PNL, el participind chiar la intilnirile de taina dintre cele doua partide.
Mai mult, declaratia lui Geoana este contestata de Ilie Bolojan, fostul secretar general al Guvernului, care sustine ca majorarea pretului chiriilor s-a facut in functie de „pozitionarea acestora sau de calitatea locuirii“ si nu s-a tinut cont de „cine a inchiriat spatiul“. Potrivit lui Bolojan, cresterea pretului chiriilor s-a facut incepind de la 10 euro pe metrul patrat de suprafata locuibila, costul coborind pe masura ce calitatea si confortul locuintei scadeau. In plus
, pentru familiile cu venituri mici, care locuiesc in case ale RA-APPS, Executivul are doua solutii: fie mutarea in spatii mai mici, fie emiterea unei hotariri prin care acestora sa li se acorde facilitati la plata chiriei.
Fostul presedinte si-a achizitionat apartamentul din Str. Molière nr. 3-5 chiar inainte de alegerile prezidentiale din 1996, cu 52 de milioane de lei vechi, adica aproximativ 16.900 de dolari. Potrivit raportului Corpului de Control al guvernului Ciorbea cu privire la modul de vinzare a caselor din patrimoniul RA-APPS, „Ion Iliescu a platit pentru locuinta cu o suprafata de 157 mp doar 16.900 de dolari (n.r. - 10.950 de euro la actualul curs valutar), in timp ce aceasta valora aproximativ 150.000 de dolari (n.r. - 97.193 de euro la actualul curs valutar) la vremea respectiva“. Pina sa cumpere locuinta, seful statului a avut un contract de inchiriere in Strada Molière, conform caruia achita o chirie lunara in valoare de 1.280 de lei vechi.
Averea saracului si cinstitului Iliescu
Potrivit ultimei sale declaratii de avere postate pe site-ul Senatului, Ion Iliescu are un venit lunar din salariul de senator de aproximativ 1.207 euro pe luna. La venitul lunar al familiei Iliescu se adauga insa indemnizatia de fost sef de stat, indemnizatia de la Academia de Stiinte Agricole si pensia sotiei, suma totala ridicindu-se la aproximativ 3.617 euro pe luna.
Ion Iliescu simte pe pielea lui ce mare moft e proprietatea. Proprietarul, adica statul, i-a marit chiria
Nu numai Mircea Geoana este „victima“ cresterii tarifelor la chiriile RA-APPS, operata de guvernul Tariceanu de la 1 martie 2008. Si presedintele de onoare al PSD a fost instiintat de Regie ca urmeaza sa scoata din buzunar aproape de zece ori mai multi bani
pentru chiria pe care o plateste lunar pentru curtea casei sale din Str. Molière nr. 3-5. Insa Ion Iliescu refuza sa dea aproximativ 1.000 de euro pentru bucatica de curte de 400 mp pe care o foloseste.
Desi este proprietarul locuintei inca din 1996, Iliescu nu e si posesorul terenului din jurul imobilului. „Atunci cind am cumparat, eu si inca doi colocatari, fiecare apartamentul sau, curtea n-am putut s-o cumparam, deci platim chirie la RA-APPS.
Casa e a noastra, a celor trei familii, si pentru curte platim dintotdeauna chirie. Acum nu stiu sa va spun, dar a venit o propunere de suma exorbitanta, deci numai chiria pentru mine ar depasi ceea ce primesc eu de la Senat. E aberant si nerealist. Cam 1.000 de euro mi-au propus sa platesc d-aci inainte.
E de vreo zece ori mai mult decit plateam pina in prezent“, a declarat pentru Cotidianul presedintele de onoare al social democratilor. Iliescu mai spune ca suma despre care vorbeste reprezinta chiria pentru jumatate din curte, cealalta jumatate fiind suportata de vecinii sai.
Ion Iliescu se declara insa revoltat de cresterea de pret si spune ca nu va plati chiria „propusa de Regie“. „Nu am platit-o deocamdata si nici n-am de gind. Eu nu platesc asa ceva. Am comunicat problema la cei abilitati si vom vedea ce voi face. Nu vreau sa ma pronunt deocamdata, dar vom vedea ce se va intimpla. (...) Nu stiu ce a determinat asemenea cresteri, dar nu poate fi acceptat asa ceva“, completeaza liderul social democrat. In cazul in care Iliescu nu cade la pace cu RA-APPS si refuza sa achite chiria, Regia poate sa-l actioneze in instanta, sustin surse RA-APPS. La rindul lui, Iliescu poate solicita instantei dreptul de servitute, care ii va da dreptul sa foloseasca o cale de acces in casa, prin curtea din Str. Molière.
Majorarea chiriilor este contestata de Mircea Geoana, care considera ca aceasta este o forma de presiune a Guvernului liberal la adresa sa si a altor lideri PSD, chiriasi la rindul lor la RA-APPS. Cu toate acestea, Ion Iliescu este unul dintre social democratii care sustin apropierea PSD de PNL, el participind chiar la intilnirile de taina dintre cele doua partide.
Mai mult, declaratia lui Geoana este contestata de Ilie Bolojan, fostul secretar general al Guvernului, care sustine ca majorarea pretului chiriilor s-a facut in functie de „pozitionarea acestora sau de calitatea locuirii“ si nu s-a tinut cont de „cine a inchiriat spatiul“. Potrivit lui Bolojan, cresterea pretului chiriilor s-a facut incepind de la 10 euro pe metrul patrat de suprafata locuibila, costul coborind pe masura ce calitatea si confortul locuintei scadeau. In plus
, pentru familiile cu venituri mici, care locuiesc in case ale RA-APPS, Executivul are doua solutii: fie mutarea in spatii mai mici, fie emiterea unei hotariri prin care acestora sa li se acorde facilitati la plata chiriei.
Fostul presedinte si-a achizitionat apartamentul din Str. Molière nr. 3-5 chiar inainte de alegerile prezidentiale din 1996, cu 52 de milioane de lei vechi, adica aproximativ 16.900 de dolari. Potrivit raportului Corpului de Control al guvernului Ciorbea cu privire la modul de vinzare a caselor din patrimoniul RA-APPS, „Ion Iliescu a platit pentru locuinta cu o suprafata de 157 mp doar 16.900 de dolari (n.r. - 10.950 de euro la actualul curs valutar), in timp ce aceasta valora aproximativ 150.000 de dolari (n.r. - 97.193 de euro la actualul curs valutar) la vremea respectiva“. Pina sa cumpere locuinta, seful statului a avut un contract de inchiriere in Strada Molière, conform caruia achita o chirie lunara in valoare de 1.280 de lei vechi.
Averea saracului si cinstitului Iliescu
Potrivit ultimei sale declaratii de avere postate pe site-ul Senatului, Ion Iliescu are un venit lunar din salariul de senator de aproximativ 1.207 euro pe luna. La venitul lunar al familiei Iliescu se adauga insa indemnizatia de fost sef de stat, indemnizatia de la Academia de Stiinte Agricole si pensia sotiei, suma totala ridicindu-se la aproximativ 3.617 euro pe luna.
Peste 70.000.000 euro pentru Liga lu' Mitică
Dogan - Vîntu, finală pentru Liga I. Licitaţia drepturilor TV pentru partidele de fotbal din campionatul intern, programată luni, a declanşat o concurenţă crâncenă între televiziuni.
Licitaţia drepturilor TV pentru partidele de fotbal din Liga I a învolburat apele pe piaţa media din România. După ce Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, a anunţat că forul pe care-l conduce vizează obţinerea unei sume totale minime de 60 de milioane de euro pentru drepturile de transmisie pe următorii trei ani, ofertele au început să curgă.
„Avem pe masă propuneri de 80 de milioane de euro pentru trei ani“, s-a lăudat ieri un membru din comisia LPF desemnată să se ocupe cu vânzarea drepturilor de transmisie. Câştigătorul va fi stabilit în urma unei licitaţii publice, programată luni, 31 martie, la sediul ligii.
Conform caietului de sarcini aprobat de Adunarea Generală a LPF, suma de pornire a licitaţiei este de 18 milioane de euro pe an (fără TVA, procent care urmează să fie plătit tot de cumpărător). În cazul în care nicio televiziune sau trust media nu va oferi preţul minim solicitat de LPF (forul care organizează competiţia internă), licitaţia se va repeta pe 21 aprilie. În eventualitatea unui alt eşec, licitaţia se va amâna pentru 12 mai, acesta fiind ultimul termen stabilit de Adunarea Generală.
TVR n-are bani pentru fotbal
La licitaţia de luni s-au înscris cinci instituţii media: Kanal D, Realitatea TV, Boom TV, Antena 1 şi Telesport. Surprinzător, postul public de televiziune va absenta de la licitaţie. După ce a pierdut drepturile de transmisie a meciurilor susţinute de echipa naţională, TVR a ratat şi şansa de a obţine dreptul de proprietate asupra partidelor din Liga I.
Cel mai probabil, postul public urmează să cumpere două opţiuni de transmitere a meciurilor de la instituţia care va câştiga drepturile. Postul Pro TV n-a fost acceptat la licitaţie din pricina faptului că are încă datorii la cluburi.
„Vîntu licitează până la 74 de milioane“
„Vîntu vrea să liciteze până la 74 de milioane de euro. Mi-a spus că pune cel mult 20 de milioane peste suma totală de pornire a licitaţiei. Trustul Dogan (n.r. - care deţine postul Kanal D) vine tare din urmă. Şanse să câştige are şi Boom TV (n.r. - platformă digitală care transmite în România campionatele Italiei şi Spaniei). Dintre toţi, în acest moment, turcii de la Dogan mi se par cei mai decişi. Cred că ei vor câştiga drepturile“, a dezvăluit Gigi Becali.
În condiţiile în care clubul Steaua face parte din comisia care supervizează licitaţia, mărturia lui Becali e importantă. Patronul din Ghencea a oferit şi dovada seriozităţii turcilor: „Le-am vândut un teren în Pipera şi mi-au dat pe loc 50 de milioane de euro!“.
PROMISIUNE
Dumitru Dragomir, şeful LPF: „Totul se va face la vedere“
Dumitru Dragomir e convins că, în urma licitaţiei de luni, grupările de fotbal din Liga I se vor umple de bani. „Totul se va face la vedere, de faţă cu presa. Eu am spus că vreau 20 de milioane de euro pe sezon. Dar dacă vom încasa o sumă mai mare, cu atât mai bine! A zis Vîntu că dă 74 de milioane de euro pe trei sezoane? Sunt prostii! Vreau fapte, nu vorbe! S-ar putea să fie doar o strategie de-a lui, menită să-i destabilizeze pe contracandidaţi“, considera ieri „Corleone“.
În prezent, drepturile de difuzare a meciurilor din Liga I sunt deţinute de Telesport. Postul lui Horaţiu Nicolau are drept de preempţiune, la oferte egale din punct de vedere financiar
. Nicolau n-are dubii: „Eu am scrisoare de garanţie bancară şi voi participa în mod sigur la licitaţia de săptămâna viitoare“.
Şi postul Kanal D (în care trustul Ringier, editorul EVZ, deţine 25%) se va bate pentru campionatul intern.
În prezent, Kanal D transmite opţiunile unu şi patru ale fiecărei etape, cumpărate de la Telesport. „Am de făcut înainte câteva amendamente“, ne-a declarat ieri Cosmin Cernat, şeful Departamentului Sport de la Kanal D. „În primul rând, nu ştim foarte clar ce cumpărăm. De exemplu, nu cunoaştem exact care este situaţia rezumatelor“, detaliază Cernat. O altă problemă de rezolvat, consideră Cernat, este programarea partidelor: „Multe dintre meciurile importante jucate de Steaua în deplasare au loc ziua, pentru că stadioanele respective nu sunt dotate cu nocturnă“. Sorin Ovidiu Vîntu, proprietarul trustului Realitatea-Caţavencu, nu a comentat informaţiile legate de licitaţia de luni.
Postul Antena 1 a cumpărat caietul de sarcini, dar participarea la licitaţie nu este certă. Surse din interiorul Antenei 1 susţin că, deocamdată, dat fiind preţul ridicat de pornire (18 milioane de euro plus
TVA pe sezon), nu este sigur dacă postul din Băneasa va participa luni la bătălia pentru drepturile TV. (Petrişor Obae)
MIZĂ
Kanal D încearcă „să fure“ Liga Campionilor de la Pro TV
Drepturile TV pentru Liga I la fotbal au o importanţă dublă, de postul la care vor ajunge depinzând şi evoluţia ulterioară a bătăliei pentru televizarea Ligii Campionilor. Turcii de la Kanal D au printre obiectivele prioritare şi achiziţionarea drepturilor pentru cea mai importantă competiţie intercluburi din lume. În cursa pentru „pachetul“ 2009-2012 al Ligii Campionilor sunt înscrise oficial trei posturi: Pro TV (actualul deţinător), Antena 1 şi Kanal D. Deznodământul nu ţine doar de parametrul financiar al ofertei. Surse de pe piaţă afirmă că PRO TV oferă 15 milioane de euro pentru următorul interval. Postul lui Adrian Sârbu are marele avantaj al faptului că este deja partener vechi al UEFA, lucru care poate face diferenţa. Antena 1 este un jucător aflat în plină ofensivă. A obţinut deja drepturile TV pentru meciurile naţionalei, licitează şi pentru Liga I, iar acum atacă o ţintă mai veche: Liga Campionilor. Suma aruncată în luptă de oamenii lui Voiculescu nu poate fi neglijabilă. Cel mai nou concurent, Kanal D, a declanşat şi cea mai amplă ofensivă. Conform unor informaţii din interiorul postului, turcii pun pe masă 30 de milioane de euro! Kanal D are însă un handicap important: politica UEFA e de a încredinţa televizarea Ligii Campionilor către posturi cu mare audienţă. Iar Kanal D depinde, în acest moment, de televizările din Liga I. Fără cele mai importante meciuri din campionatul intern, postul lui Dogan n-ar mai îndeplini criteriul audienţei impus de forul continental. (Matei Udrea)
Licitaţia drepturilor TV pentru partidele de fotbal din Liga I a învolburat apele pe piaţa media din România. După ce Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, a anunţat că forul pe care-l conduce vizează obţinerea unei sume totale minime de 60 de milioane de euro pentru drepturile de transmisie pe următorii trei ani, ofertele au început să curgă.
„Avem pe masă propuneri de 80 de milioane de euro pentru trei ani“, s-a lăudat ieri un membru din comisia LPF desemnată să se ocupe cu vânzarea drepturilor de transmisie. Câştigătorul va fi stabilit în urma unei licitaţii publice, programată luni, 31 martie, la sediul ligii.
Conform caietului de sarcini aprobat de Adunarea Generală a LPF, suma de pornire a licitaţiei este de 18 milioane de euro pe an (fără TVA, procent care urmează să fie plătit tot de cumpărător). În cazul în care nicio televiziune sau trust media nu va oferi preţul minim solicitat de LPF (forul care organizează competiţia internă), licitaţia se va repeta pe 21 aprilie. În eventualitatea unui alt eşec, licitaţia se va amâna pentru 12 mai, acesta fiind ultimul termen stabilit de Adunarea Generală.
TVR n-are bani pentru fotbal
La licitaţia de luni s-au înscris cinci instituţii media: Kanal D, Realitatea TV, Boom TV, Antena 1 şi Telesport. Surprinzător, postul public de televiziune va absenta de la licitaţie. După ce a pierdut drepturile de transmisie a meciurilor susţinute de echipa naţională, TVR a ratat şi şansa de a obţine dreptul de proprietate asupra partidelor din Liga I.
Cel mai probabil, postul public urmează să cumpere două opţiuni de transmitere a meciurilor de la instituţia care va câştiga drepturile. Postul Pro TV n-a fost acceptat la licitaţie din pricina faptului că are încă datorii la cluburi.
„Vîntu licitează până la 74 de milioane“
„Vîntu vrea să liciteze până la 74 de milioane de euro. Mi-a spus că pune cel mult 20 de milioane peste suma totală de pornire a licitaţiei. Trustul Dogan (n.r. - care deţine postul Kanal D) vine tare din urmă. Şanse să câştige are şi Boom TV (n.r. - platformă digitală care transmite în România campionatele Italiei şi Spaniei). Dintre toţi, în acest moment, turcii de la Dogan mi se par cei mai decişi. Cred că ei vor câştiga drepturile“, a dezvăluit Gigi Becali.
În condiţiile în care clubul Steaua face parte din comisia care supervizează licitaţia, mărturia lui Becali e importantă. Patronul din Ghencea a oferit şi dovada seriozităţii turcilor: „Le-am vândut un teren în Pipera şi mi-au dat pe loc 50 de milioane de euro!“.
PROMISIUNE
Dumitru Dragomir, şeful LPF: „Totul se va face la vedere“
Dumitru Dragomir e convins că, în urma licitaţiei de luni, grupările de fotbal din Liga I se vor umple de bani. „Totul se va face la vedere, de faţă cu presa. Eu am spus că vreau 20 de milioane de euro pe sezon. Dar dacă vom încasa o sumă mai mare, cu atât mai bine! A zis Vîntu că dă 74 de milioane de euro pe trei sezoane? Sunt prostii! Vreau fapte, nu vorbe! S-ar putea să fie doar o strategie de-a lui, menită să-i destabilizeze pe contracandidaţi“, considera ieri „Corleone“.
În prezent, drepturile de difuzare a meciurilor din Liga I sunt deţinute de Telesport. Postul lui Horaţiu Nicolau are drept de preempţiune, la oferte egale din punct de vedere financiar
. Nicolau n-are dubii: „Eu am scrisoare de garanţie bancară şi voi participa în mod sigur la licitaţia de săptămâna viitoare“.
Şi postul Kanal D (în care trustul Ringier, editorul EVZ, deţine 25%) se va bate pentru campionatul intern.
În prezent, Kanal D transmite opţiunile unu şi patru ale fiecărei etape, cumpărate de la Telesport. „Am de făcut înainte câteva amendamente“, ne-a declarat ieri Cosmin Cernat, şeful Departamentului Sport de la Kanal D. „În primul rând, nu ştim foarte clar ce cumpărăm. De exemplu, nu cunoaştem exact care este situaţia rezumatelor“, detaliază Cernat. O altă problemă de rezolvat, consideră Cernat, este programarea partidelor: „Multe dintre meciurile importante jucate de Steaua în deplasare au loc ziua, pentru că stadioanele respective nu sunt dotate cu nocturnă“. Sorin Ovidiu Vîntu, proprietarul trustului Realitatea-Caţavencu, nu a comentat informaţiile legate de licitaţia de luni.
Postul Antena 1 a cumpărat caietul de sarcini, dar participarea la licitaţie nu este certă. Surse din interiorul Antenei 1 susţin că, deocamdată, dat fiind preţul ridicat de pornire (18 milioane de euro plus
TVA pe sezon), nu este sigur dacă postul din Băneasa va participa luni la bătălia pentru drepturile TV. (Petrişor Obae)
MIZĂ
Kanal D încearcă „să fure“ Liga Campionilor de la Pro TV
Drepturile TV pentru Liga I la fotbal au o importanţă dublă, de postul la care vor ajunge depinzând şi evoluţia ulterioară a bătăliei pentru televizarea Ligii Campionilor. Turcii de la Kanal D au printre obiectivele prioritare şi achiziţionarea drepturilor pentru cea mai importantă competiţie intercluburi din lume. În cursa pentru „pachetul“ 2009-2012 al Ligii Campionilor sunt înscrise oficial trei posturi: Pro TV (actualul deţinător), Antena 1 şi Kanal D. Deznodământul nu ţine doar de parametrul financiar al ofertei. Surse de pe piaţă afirmă că PRO TV oferă 15 milioane de euro pentru următorul interval. Postul lui Adrian Sârbu are marele avantaj al faptului că este deja partener vechi al UEFA, lucru care poate face diferenţa. Antena 1 este un jucător aflat în plină ofensivă. A obţinut deja drepturile TV pentru meciurile naţionalei, licitează şi pentru Liga I, iar acum atacă o ţintă mai veche: Liga Campionilor. Suma aruncată în luptă de oamenii lui Voiculescu nu poate fi neglijabilă. Cel mai nou concurent, Kanal D, a declanşat şi cea mai amplă ofensivă. Conform unor informaţii din interiorul postului, turcii pun pe masă 30 de milioane de euro! Kanal D are însă un handicap important: politica UEFA e de a încredinţa televizarea Ligii Campionilor către posturi cu mare audienţă. Iar Kanal D depinde, în acest moment, de televizările din Liga I. Fără cele mai importante meciuri din campionatul intern, postul lui Dogan n-ar mai îndeplini criteriul audienţei impus de forul continental. (Matei Udrea)
Calea scurta
Procurorul General si seful DNA isi transmit ilegal, unul altuia, dosarepenale, fara ca acestea sa fie inregistrate cand ies si cand intra la institutiile pe care le conduc * Dezvaluirea a fost facuta, din greseala, de seful Sectiei I a DNA, Lucian Papici
Procurorul General al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, si seful DNA, Daniel Marius Morar, au fost demascati ca isi transmit ilegal, unul altuia, dosare penale de mare rasunet, fara ca acestea sa fie inregistrate atunci cand ies si intra la DNA si Parchetul General, asa cum cere Regulamentul de Ordine Interioara al parchetelor. Dovada acestui circuit ilegal a fost facuta de procurorii Lucian Papici si Elena Botezan care au afirmat intr-o rezolutie din 24.03.2008 ca dosarele se plimba pe "cale scurta" intre Kovesi si Morar, fara a fi inregistrate atunci cand intra sau ies din cele doua parchete. Pe motiv de "celeritate". Interesant este ca procurorii DNA au recunoscut "calea scurta" a dosarelor nu unui cetatean oarecare, ci chiar fostului Procuror General adjunct al Romaniei, Gabriela Ghita. Grav este ca ceea ce s-a intamplat in cazul de fata incalca Regulamentul de Ordine Interna al parchetelor, care prevede ca dosarele si adresele de orice natura nu pot intra si iesi din parchete decat in conditii de stricta evidenta, de inregistrare in registrele speciale.
Existenta unui circuit ilegal a fost confirmata de procurorii DNA in vestitul dosar al "examenelor fraudate de la CSM" in care, alaturi de cativa magistrati pusi sub invinuire, apar inregistrari si filmari cu o serie de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (a caror nume nu au fost date publicitatii
). Aceste inregistrari au un regim secret si cu atat mai mult ele nu pot fi transmise decat in regim de protectie a informatiilor clasificate, conform legilor speciale. Daca mai tinem cont si de faptul ca Procurorul General al Romaniei este un personaj numit de factori politici (ministrul Justitiei si seful statului), iar membrii CSM, in calitate de garanti ai independentei Justitiei, sunt exponentii de varf ai puterii judecatoresti, circuitul ocult al unor dosare de asemenea importanta poate fi suspectat ca fiind o metoda de dirijare a anchetelor in anumite directii.
Cererea de recuzare
Procurorul sef birou din Parchetul Inaltei Curti, Gabriela Ghita, fost Procuror General adjunct al Romaniei, timp de trei ani, pana in toamna anului trecut, este una dintre persoanele invinuite in scandalul "examenelor fraudate de la CSM" derulate in noiembrie anului trecut. Ghita a fost sefa Comisiei de examinare de la concursul pentru ocuparea posturilor de conducere in parchete. Gabriela Ghita a formulat recent o cerere de recuzare a procurorilor care o ancheteaza: Lucian Papici si Elena Botezan, iar ulterior, o cerere de recuzare a sefului DNA, Daniel Marius Morar, pe motiv ca este anchetata abuziv, fara probe. Mentionam ca procurorii anticoruptie au mers pana intr-acolo incat, la mijlocul lunii martie a.c., au adus-o pe Ghita la DNA cu mandat de aducere, adica ridicata de politistii DNA chiar din biroul ei din Parchetul General. O metoda total deplasata tinand cont de rangul detinut de aceasta in ierarhia parchetelor si de faptul ca ea s-a prezentat la orice solicitare a DNA si beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. Cererea de recuzare a sefului DNA a fost solutionata, prin respingere, de catre Procurorul General al Romaniei, Laura Kovesi. Pe cai interne, Ghita a aflat ca solicitarea ei din dosarul nr. 197/P/2007 a fost solutionata de Laura Kovesi fara ca dosarul sa figureze in registrele DNA ca a iesit vreodata de la DNA, catre Parchetul General si invers. Cum solutionarea unei cereri de recuzare fara studierea dosarului este ilegala, Ghita a facut plangere la CSM impotriva lui Kovesi si Morar, cerand ca acestia sa fie sanctionati disciplinar. De asemenea, ea a adresat DNA o cerere prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a actelor efectuate in dosar de la data cererii sale de recuzare si pana in prezent.
Dezvaluirea lui Papici
Aceasta ultima cerere a fost solutionata prin respingere de catre procurorii Lucian Papici (seful Sectiei I) si Elena Botezan, printr-o rezolutie din 24.03.2008.
Cei doi procurori DNA au facut o surprinzatoare motivatie (vezi facsimil): "Nu intelegem pe ce se bazeaza invinuita cand afirma ca Procurorul General nu a avut la dispozitie dosarul nr.197/P/2007 pentru a se pronunta in cunostinta de cauza cu privire la plangerile formulate de catre aceasta impotriva rezolutiilor procurorului sef si ale procurorului sef adjunct din cadrul DNA. Insa, pentru lamurirea acestei neintelegeri, comunicam invinuitei faptul ca dosarul cauzei, pentru celeritate, a fost transmis pe cale scurta, adica fara inregistrarea sa la una din cele doua institutii (in ceea ce priveste intrarea/iesirea acestuia din grefa), Procurorului General". Iata ce a putut afirma tandemul Papici - Botezan. O recunoastere facuta cu atata dezinvoltura, incat se poate concluziona ca acea "cale scurta" de care s-a facut vorbire este o practica atat de curenta, incat nu intriga pe nimeni. Daca dosarele penale circula fara a fi inregistrate, se poate banui ca in ele se dau si indicatii cu prilejul "consultarilor" de acest gen. Pe de alta parte, scuza cu celeritatea lucrarii nu poate acoperi obligatia de inregistrare a dosarului, operatiune care nu dura mai mult de cinci-zece minute si care nu putea prin urmare sa afecteze in vreun fel ancheta propriu-zisa.
Legea obliga la inregistrarea dosarelor
Regulamentul de Ordine Interna (ROI) al parchetelor, publicat in Monitorul Oficial nr. 154 din 5 martie 2007, la care si-a adus contributia insasi Laura Kovesi, stabileste cu strictete regimul circulatiei dosarelor si a oricaror acte care intra/ies din unitatile Ministerului Public.
Acest regulament s-a facut tocmai pentru ca in cazul disparitiei sau alterarii unor probe, ori a altor neajunsuri, sa se poata stabili cu certitudine cine a avut dosarul si poarta raspunderea lui. ROI este obligatoriu pentru orice procuror din Romania, iar incalcarea lui poate fi sanctionata de catre CSM, intrucat Legea 303/2004 privind statutul magistratului prevede ca incalcarea cu rea-credinta a normelor de procedura constituie abatere disciplinara. Dispozitiile din ROI, prevad norme stricte la articolele 111 - 137 privind circulatia lucrarilor si dosarelor, dupa cum urmeaza: "corespondenta adresata parchetelor din cadrul Ministerului Public se primeste de prim-grefier ori grefierul sef sau alt grefier desemnat de conducatorul parchetului, (...) Sesizarile penale, precum si celelalte plangeri, cereri, sesizari si memorii ale cetatenilor, depuse de acestia direct la parchet, vor purta mentiunea de primire, precum si numarul de inregistrare. (...) Primirea, evidenta, intocmirea si toate celelalte operatiuni privind lucrarile care contin informatii clasificate, secrete de stat sau de serviciu, se efectueaza potrivit dispozitiilor legii si ordinelor Procurorului General (...) toate celelalte categorii de corespondenta se inregistreaza in Registrul de intrare-iesire a corespondentei dandu-se, cronologic, numere de inregistrare cu sot si indicativele corespunzatoare din nomenclatorul arhivistic. (...) Inregistrarea lucrarilor se face in sistem partida, in sensul ca toate revenirile si lucrarile intermediare, solicitarile si primirile de dosare sau de referate si orice date in legatura cu lucrarea de baza se inscriu obligatoriu la numarul de inregistrare initial. (...) Dupa examinarea de catre Procurorul General sau de catre adjunctii sai a corespondentei, grefierii care isi desfasoara activitatea la cabinete retin si inregistreaza lucrarile, care se pastreaza in evidenta la cabinete". Prevederile din ROI sunt mult mai cuprinzatoare decat ne-ar permite spatiul jurnalistic sa le dezvoltam.
Explicatii naucitoare
Am cerut, ieri, un punct de vedere oficial al conducerii Parchetului General vizavi de acest subiect. Astfel, am si transmis prin fax, purtatorului de cuvant al institutiei, Robert Cazanciuc, "rezolutia-dezvaluire" a procurorilor Papici si Botezan. Explicatiile oferite de oficialul Parchetului General sunt naucitoare: Toate cererile Gabrielei Ghita au fost inregistrate, iar procurorul general a solicitat DNA actele pe care le-a considerat de cuviinta. Nu putem sa intelegem ce a avut in vedere procurorul Papici cand a scris acea rezolutie".
Procurorul General al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, si seful DNA, Daniel Marius Morar, au fost demascati ca isi transmit ilegal, unul altuia, dosare penale de mare rasunet, fara ca acestea sa fie inregistrate atunci cand ies si intra la DNA si Parchetul General, asa cum cere Regulamentul de Ordine Interioara al parchetelor. Dovada acestui circuit ilegal a fost facuta de procurorii Lucian Papici si Elena Botezan care au afirmat intr-o rezolutie din 24.03.2008 ca dosarele se plimba pe "cale scurta" intre Kovesi si Morar, fara a fi inregistrate atunci cand intra sau ies din cele doua parchete. Pe motiv de "celeritate". Interesant este ca procurorii DNA au recunoscut "calea scurta" a dosarelor nu unui cetatean oarecare, ci chiar fostului Procuror General adjunct al Romaniei, Gabriela Ghita. Grav este ca ceea ce s-a intamplat in cazul de fata incalca Regulamentul de Ordine Interna al parchetelor, care prevede ca dosarele si adresele de orice natura nu pot intra si iesi din parchete decat in conditii de stricta evidenta, de inregistrare in registrele speciale.
Existenta unui circuit ilegal a fost confirmata de procurorii DNA in vestitul dosar al "examenelor fraudate de la CSM" in care, alaturi de cativa magistrati pusi sub invinuire, apar inregistrari si filmari cu o serie de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (a caror nume nu au fost date publicitatii
). Aceste inregistrari au un regim secret si cu atat mai mult ele nu pot fi transmise decat in regim de protectie a informatiilor clasificate, conform legilor speciale. Daca mai tinem cont si de faptul ca Procurorul General al Romaniei este un personaj numit de factori politici (ministrul Justitiei si seful statului), iar membrii CSM, in calitate de garanti ai independentei Justitiei, sunt exponentii de varf ai puterii judecatoresti, circuitul ocult al unor dosare de asemenea importanta poate fi suspectat ca fiind o metoda de dirijare a anchetelor in anumite directii.
Cererea de recuzare
Procurorul sef birou din Parchetul Inaltei Curti, Gabriela Ghita, fost Procuror General adjunct al Romaniei, timp de trei ani, pana in toamna anului trecut, este una dintre persoanele invinuite in scandalul "examenelor fraudate de la CSM" derulate in noiembrie anului trecut. Ghita a fost sefa Comisiei de examinare de la concursul pentru ocuparea posturilor de conducere in parchete. Gabriela Ghita a formulat recent o cerere de recuzare a procurorilor care o ancheteaza: Lucian Papici si Elena Botezan, iar ulterior, o cerere de recuzare a sefului DNA, Daniel Marius Morar, pe motiv ca este anchetata abuziv, fara probe. Mentionam ca procurorii anticoruptie au mers pana intr-acolo incat, la mijlocul lunii martie a.c., au adus-o pe Ghita la DNA cu mandat de aducere, adica ridicata de politistii DNA chiar din biroul ei din Parchetul General. O metoda total deplasata tinand cont de rangul detinut de aceasta in ierarhia parchetelor si de faptul ca ea s-a prezentat la orice solicitare a DNA si beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie. Cererea de recuzare a sefului DNA a fost solutionata, prin respingere, de catre Procurorul General al Romaniei, Laura Kovesi. Pe cai interne, Ghita a aflat ca solicitarea ei din dosarul nr. 197/P/2007 a fost solutionata de Laura Kovesi fara ca dosarul sa figureze in registrele DNA ca a iesit vreodata de la DNA, catre Parchetul General si invers. Cum solutionarea unei cereri de recuzare fara studierea dosarului este ilegala, Ghita a facut plangere la CSM impotriva lui Kovesi si Morar, cerand ca acestia sa fie sanctionati disciplinar. De asemenea, ea a adresat DNA o cerere prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a actelor efectuate in dosar de la data cererii sale de recuzare si pana in prezent.
Dezvaluirea lui Papici
Aceasta ultima cerere a fost solutionata prin respingere de catre procurorii Lucian Papici (seful Sectiei I) si Elena Botezan, printr-o rezolutie din 24.03.2008.
Cei doi procurori DNA au facut o surprinzatoare motivatie (vezi facsimil): "Nu intelegem pe ce se bazeaza invinuita cand afirma ca Procurorul General nu a avut la dispozitie dosarul nr.197/P/2007 pentru a se pronunta in cunostinta de cauza cu privire la plangerile formulate de catre aceasta impotriva rezolutiilor procurorului sef si ale procurorului sef adjunct din cadrul DNA. Insa, pentru lamurirea acestei neintelegeri, comunicam invinuitei faptul ca dosarul cauzei, pentru celeritate, a fost transmis pe cale scurta, adica fara inregistrarea sa la una din cele doua institutii (in ceea ce priveste intrarea/iesirea acestuia din grefa), Procurorului General". Iata ce a putut afirma tandemul Papici - Botezan. O recunoastere facuta cu atata dezinvoltura, incat se poate concluziona ca acea "cale scurta" de care s-a facut vorbire este o practica atat de curenta, incat nu intriga pe nimeni. Daca dosarele penale circula fara a fi inregistrate, se poate banui ca in ele se dau si indicatii cu prilejul "consultarilor" de acest gen. Pe de alta parte, scuza cu celeritatea lucrarii nu poate acoperi obligatia de inregistrare a dosarului, operatiune care nu dura mai mult de cinci-zece minute si care nu putea prin urmare sa afecteze in vreun fel ancheta propriu-zisa.
Legea obliga la inregistrarea dosarelor
Regulamentul de Ordine Interna (ROI) al parchetelor, publicat in Monitorul Oficial nr. 154 din 5 martie 2007, la care si-a adus contributia insasi Laura Kovesi, stabileste cu strictete regimul circulatiei dosarelor si a oricaror acte care intra/ies din unitatile Ministerului Public.
Acest regulament s-a facut tocmai pentru ca in cazul disparitiei sau alterarii unor probe, ori a altor neajunsuri, sa se poata stabili cu certitudine cine a avut dosarul si poarta raspunderea lui. ROI este obligatoriu pentru orice procuror din Romania, iar incalcarea lui poate fi sanctionata de catre CSM, intrucat Legea 303/2004 privind statutul magistratului prevede ca incalcarea cu rea-credinta a normelor de procedura constituie abatere disciplinara. Dispozitiile din ROI, prevad norme stricte la articolele 111 - 137 privind circulatia lucrarilor si dosarelor, dupa cum urmeaza: "corespondenta adresata parchetelor din cadrul Ministerului Public se primeste de prim-grefier ori grefierul sef sau alt grefier desemnat de conducatorul parchetului, (...) Sesizarile penale, precum si celelalte plangeri, cereri, sesizari si memorii ale cetatenilor, depuse de acestia direct la parchet, vor purta mentiunea de primire, precum si numarul de inregistrare. (...) Primirea, evidenta, intocmirea si toate celelalte operatiuni privind lucrarile care contin informatii clasificate, secrete de stat sau de serviciu, se efectueaza potrivit dispozitiilor legii si ordinelor Procurorului General (...) toate celelalte categorii de corespondenta se inregistreaza in Registrul de intrare-iesire a corespondentei dandu-se, cronologic, numere de inregistrare cu sot si indicativele corespunzatoare din nomenclatorul arhivistic. (...) Inregistrarea lucrarilor se face in sistem partida, in sensul ca toate revenirile si lucrarile intermediare, solicitarile si primirile de dosare sau de referate si orice date in legatura cu lucrarea de baza se inscriu obligatoriu la numarul de inregistrare initial. (...) Dupa examinarea de catre Procurorul General sau de catre adjunctii sai a corespondentei, grefierii care isi desfasoara activitatea la cabinete retin si inregistreaza lucrarile, care se pastreaza in evidenta la cabinete". Prevederile din ROI sunt mult mai cuprinzatoare decat ne-ar permite spatiul jurnalistic sa le dezvoltam.
Explicatii naucitoare
Am cerut, ieri, un punct de vedere oficial al conducerii Parchetului General vizavi de acest subiect. Astfel, am si transmis prin fax, purtatorului de cuvant al institutiei, Robert Cazanciuc, "rezolutia-dezvaluire" a procurorilor Papici si Botezan. Explicatiile oferite de oficialul Parchetului General sunt naucitoare: Toate cererile Gabrielei Ghita au fost inregistrate, iar procurorul general a solicitat DNA actele pe care le-a considerat de cuviinta. Nu putem sa intelegem ce a avut in vedere procurorul Papici cand a scris acea rezolutie".
Cei mai periculosi teroristi pentru summit-ul NATO sint in conducerea Aeroportului Otopeni
Mai stiti sloganul ala cu fabulospirit, din strategia de imagine a României? Noi am vrea sa il schimbam cu ocazia Summit-ului NATO. Ne gindeam sa ii zicem "venit, vazut, prabusit in România". Asta pentru ca pista de aterizare a Aeroportului Otopeni are toate sansele sa provoace un accident aviatic. Aceasta pista va fi folosita de aproape toti participantii la Summit-ul din perioada 2-4 aprilie. Si toti au sansa unica de a da coltul. Sec, din dimplul motiv ca avioanele lor vor ateriza si decola de pe o pista care ar trebui inchisa, pentru ca pune in pericol siguranta calatorilor. La inceputul anului 2007, conducerea aeroportului a contractat lucrarile de intretinere curenta a pistei de decolare-aterizare numarul doi. Reparatiile, in valoare de 3,2 milioane de euro, urma sa fie executate de asocierea Pa&Co, Consitrans, Romprest si Kutter International. Numai ca, atunci cind astia s-au apucat de treaba, au observat ca reparatiile de intretinere curenta nu sint suficiente pentru ca pista sa fie utilizabila – este nevoie de reparatii capitale. Raspunsul conducerii aeroportului a fost "Las-o, ba, ca merge asa!". Constructorii si-au vazut de treaba, au frezat 15.000 de metri patrati de dale de beton si au turnat asfaltul. |n doar citeva saptamini, insa, asfaltul turnat a inceput sa se desprinda. Tipul de asfalt folosit poate rezista doar daca suprafata pe care este turnat este foarte curata, adica asfaltul asta e sensibil la sare, apa, praf, chestii de genul asta. Datorita ridicarii nivelului pinzei freatice, apa si sarea s-au infiltrat in suprafata pe care s-a turnat asfaltul. Prin urmare, nici o sansa ca lucrarile sa reziste prea mult. Bucatile de asfalt desprinse din pista au toate sansele sa se infiga fix in rezervorul unui avion prezidential care decoleaza de pe aeroport. Ceva asemanator s-a intimplat la accidentul unui avion Concorde pe aeroportul din Paris, de acum citiva ani, de exemplu. Cu toate acestea, conducerea aeroportului a ignorat pericolul de accident aviatic si a hotarit ca pista poate fi folosita in continuare, chiar si pentru fraierii aia de presedinti care aterizeaza si decoleaza de pe Otopeni.
Băieţi deştepţi - expropriaţi de lux!
Statul va despăgubi mai mulţi oameni de afaceri de notorietate care deţin terenuri în zona viitoarei autostrăzi Bucureşti - Ploieşti
Printre expropriaţii "de lux" pentru care guvernul urmează a aloca 7,4 milioane RON se numără fiica lui Dumitru Bucşaru, întreprinzătorul George Prelea, afaceristul Robert Negoiţă, dar şi primarul comunei Ştefăneştii de Jos.
Surse din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) precizează că diverşi oameni de afaceri de notorietate au achiziţionat terenuri în zona Voluntari-Nuci-Ştefăneştii de Jos-Dascălu, după ce s-a aflat că acesta va fi traseul noii autostrăzi Bucureşti-Ploieşti.
Aşa au ajuns unii dintre ei, cu precădere cei din categoria băieţilor deştepţi, să devină, peste noapte expropriaţi de lux - bineînţeles, pe banii
statului. Guvernul României urmează să aloce 7,41 milioane RON, prin intermediul Ministerului Transporturilor, către CNADNR, pentru despăgubirea proprietarilor de terenuri care vor fi expropriaţi în favoarea autostrăzii Bucureşti- Ploieşti. Procedurile de expropriere pot fi demarate în baza unei hotărâri de guvern, iar realizarea proiectului acesteia cade în sarcina Ministerului Transporturilor.
Vecini cu autostrada
Printre numele de notorietate care se regăsesc pe lista eventualilor expropriaţi de lux se numără Ramona Bucşaru, fiica lui Dumitru Bucşaru, perceput în mediul de afaceri ca fiind un apropiat al preşedintelui Traian Băsescu. Ramona Bucşaru va fi expropriată de pe aproape 400 mp din totalul de 8.800 pe care îi deţine în zona comunei Dascălu.
Printre expropriaţii "de lux" pentru care guvernul urmează a aloca 7,4 milioane RON se numără fiica lui Dumitru Bucşaru, întreprinzătorul George Prelea, afaceristul Robert Negoiţă, dar şi primarul comunei Ştefăneştii de Jos.
Surse din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) precizează că diverşi oameni de afaceri de notorietate au achiziţionat terenuri în zona Voluntari-Nuci-Ştefăneştii de Jos-Dascălu, după ce s-a aflat că acesta va fi traseul noii autostrăzi Bucureşti-Ploieşti.
Aşa au ajuns unii dintre ei, cu precădere cei din categoria băieţilor deştepţi, să devină, peste noapte expropriaţi de lux - bineînţeles, pe banii
statului. Guvernul României urmează să aloce 7,41 milioane RON, prin intermediul Ministerului Transporturilor, către CNADNR, pentru despăgubirea proprietarilor de terenuri care vor fi expropriaţi în favoarea autostrăzii Bucureşti- Ploieşti. Procedurile de expropriere pot fi demarate în baza unei hotărâri de guvern, iar realizarea proiectului acesteia cade în sarcina Ministerului Transporturilor.
Vecini cu autostrada
Printre numele de notorietate care se regăsesc pe lista eventualilor expropriaţi de lux se numără Ramona Bucşaru, fiica lui Dumitru Bucşaru, perceput în mediul de afaceri ca fiind un apropiat al preşedintelui Traian Băsescu. Ramona Bucşaru va fi expropriată de pe aproape 400 mp din totalul de 8.800 pe care îi deţine în zona comunei Dascălu.
Plan de restructurare a Serviciului Român de Informaţii
Serviciul Român de Informaţii împlineşte miercuri 18 ani de la înfiinţare iar marţi CSAT a aprobat un plan de restructurare a instituţiei.
Prin acest plan se desfiinţează aproape un sfert din unităţile centrale. În mesajul adresat personalului SRI, directorul George Cristian Maior a explicat că restructurarea "nu înseamnă doar o reorganizare a unor scheme, ci umplerea lor de o nouă substanţă şi depăşirea unora din inerţiile funcţionale şi organizaţionale din trecut".
Restructurarea SRI se face sub directoratul lui Cristian George Maior, care a promis o reformă de esenţă chiar din anul 2006 când a preluat această funcţie.
Fostul director Radu Timofte şi-a dat demisia alături de alţi şefi de servicii secrete în urma scandalului legat de fuga din ţară a omului de afaceri
Omar Hayssam, cercetat pentru terorism.
Consilierul în probleme de securitate al premierului, Marius Oprea, este de părere că restructurarea vizează scoaterea din SRI a celor rămaşi în instituţie încă de pe timpul fostei Securităţi.
Tocmai de aceea, pur şi simplu unii oameni care, cred eu, provin din fosta Securitate îşi pierd postul prin desfiinţarea lui
Marius Oprea
“Duce practic la desfiinţarea unor posturi, pentru că înlocuirea era probabil ceva mai dificilă şi mai la vedere, ca să spun aşa”.
“Tocmai de aceea, pur şi simplu unii oameni care, cred eu, provin din fosta Securitate îşi pierd postul prin desfiinţarea lui”, spune la BBC Marius Oprea.
Marius Oprea spune şi că reforma evită neplăcerile care ar putea apărea prin iminenta verificare a şefilor de departamente centrale SRI din punct de vedere al apartenenţei la fosta securitate, aşa cum prevede noua ordonanţă privind funcţionarea CNSAS.
Domnul Oprea spune că o aplicare a acestei ordonanţe la nivel teritorial a dus la demisia sau înlocuirea a aproape jumătate din şefii departamentelor teritoriale.
Restructurarea a fost aprobată înainte de adoptarea legilor siguranţei în Parlament, dar directorul SRI a declarat că aceste legi nu vor afecta noua organizare a serviciului.
La rândul său, fostul director SRI Costin Georgescu a declarat la BBC că serviciile secrete trebuie să se restructureze mereu pentru a face faţă la noile tipuri de provocări care apar.
SRI
Prin acest plan se desfiinţează aproape un sfert din unităţile centrale ale SRI.
“Vă dau un exemplu, pentru că de aceea eu sunt mereu adeptul faptului că ne trebuie legi ale securităţii moderne, că acum mergem deja cu o lege care are aproape douăzeci de ani”.
“Vă dau exemplul ameninţărilor informatice. Cine se gândea acum douăzeci de ani la ameninţările informatice care astăzi sunt de un pericol extrem. Dar nicăieri în lege nu se găseşte aşa ceva”, spune Costin Georgescu.
Printre obiectivele reformei SRI figurează şi asigurarea securităţii în cazul unor aşa numite atacuri informatice, prin constituirea unui centru naţional Cyberint, care va coopera şi cu structurile similare din cadrul NATO.
Aprobarea restructurării SRI are loc cu câteva zile înaintea summit-ului NATO de la Bucureşti, în aceeaşi şedinţă în care CSAT a discutat şi măsurile de securitate legate de acest eveniment - măsuri de securitate interne completate şi de cooperări cu forţele aliate.
Pentru că după cum deja publicaţia militară Stars and Stripes a anunţat, avioane militare americane vor sprijini asigurarea spaţiului aerian românesc pe timpul summit-ului.
Prin acest plan se desfiinţează aproape un sfert din unităţile centrale. În mesajul adresat personalului SRI, directorul George Cristian Maior a explicat că restructurarea "nu înseamnă doar o reorganizare a unor scheme, ci umplerea lor de o nouă substanţă şi depăşirea unora din inerţiile funcţionale şi organizaţionale din trecut".
Restructurarea SRI se face sub directoratul lui Cristian George Maior, care a promis o reformă de esenţă chiar din anul 2006 când a preluat această funcţie.
Fostul director Radu Timofte şi-a dat demisia alături de alţi şefi de servicii secrete în urma scandalului legat de fuga din ţară a omului de afaceri
Omar Hayssam, cercetat pentru terorism.
Consilierul în probleme de securitate al premierului, Marius Oprea, este de părere că restructurarea vizează scoaterea din SRI a celor rămaşi în instituţie încă de pe timpul fostei Securităţi.
Tocmai de aceea, pur şi simplu unii oameni care, cred eu, provin din fosta Securitate îşi pierd postul prin desfiinţarea lui
Marius Oprea
“Duce practic la desfiinţarea unor posturi, pentru că înlocuirea era probabil ceva mai dificilă şi mai la vedere, ca să spun aşa”.
“Tocmai de aceea, pur şi simplu unii oameni care, cred eu, provin din fosta Securitate îşi pierd postul prin desfiinţarea lui”, spune la BBC Marius Oprea.
Marius Oprea spune şi că reforma evită neplăcerile care ar putea apărea prin iminenta verificare a şefilor de departamente centrale SRI din punct de vedere al apartenenţei la fosta securitate, aşa cum prevede noua ordonanţă privind funcţionarea CNSAS.
Domnul Oprea spune că o aplicare a acestei ordonanţe la nivel teritorial a dus la demisia sau înlocuirea a aproape jumătate din şefii departamentelor teritoriale.
Restructurarea a fost aprobată înainte de adoptarea legilor siguranţei în Parlament, dar directorul SRI a declarat că aceste legi nu vor afecta noua organizare a serviciului.
La rândul său, fostul director SRI Costin Georgescu a declarat la BBC că serviciile secrete trebuie să se restructureze mereu pentru a face faţă la noile tipuri de provocări care apar.
SRI
Prin acest plan se desfiinţează aproape un sfert din unităţile centrale ale SRI.
“Vă dau un exemplu, pentru că de aceea eu sunt mereu adeptul faptului că ne trebuie legi ale securităţii moderne, că acum mergem deja cu o lege care are aproape douăzeci de ani”.
“Vă dau exemplul ameninţărilor informatice. Cine se gândea acum douăzeci de ani la ameninţările informatice care astăzi sunt de un pericol extrem. Dar nicăieri în lege nu se găseşte aşa ceva”, spune Costin Georgescu.
Printre obiectivele reformei SRI figurează şi asigurarea securităţii în cazul unor aşa numite atacuri informatice, prin constituirea unui centru naţional Cyberint, care va coopera şi cu structurile similare din cadrul NATO.
Aprobarea restructurării SRI are loc cu câteva zile înaintea summit-ului NATO de la Bucureşti, în aceeaşi şedinţă în care CSAT a discutat şi măsurile de securitate legate de acest eveniment - măsuri de securitate interne completate şi de cooperări cu forţele aliate.
Pentru că după cum deja publicaţia militară Stars and Stripes a anunţat, avioane militare americane vor sprijini asigurarea spaţiului aerian românesc pe timpul summit-ului.
Agent la Geneva
Romania va fi reprezentata anul acesta la Conferinta Internationala a Muncii de un fost agent al Securitatii. Florian Costache, cel care va conduce delegatia tarii noastre la intalnirea de la Geneva, a primit verdict de politie politica din partea Consiliului National de Studiere a Arhivelor Securitatii, decizie care ulterior a fost confirmata si de Curtea de Apel Bucuresti. Potrivit documentelor din dosarul sau, Costache ar fi fost recrutat ca agent in 1985, la putin timp dupa ce a fost arestat pentru violare de domiciliusi lipsire de libertate. seful Delegatiei Romaniei de la Geneva nu crede insa ca prezenta sa acolo va dauna imaginii tarii noastre si considera deciziile date de CNSAS si Curtea de Apel ca fiind "nule si eronate". Florian Costache este in prezent presedinte al Patronatului National Roman si vicepresedinte al Consiliului Economic Social, iar pe 8 martie a fost ales sa conduca si delegatia Romaniei la Organizatia Internationala a Muncii, acolo unde fiecare tara trimite delegati ce reprezinta Guvernul, asociatiile patronale si cele sindicale.
Componenta delegatiei romaniei la Conferinta Organizatiei Internationale a Muncii de la Geneva produce agitatie in lumea sindicala si in cea a patronatelor. Faptul ca presedinte al delegatiei a fost ales Florian Costache, fost agent al Securitatii, potrivit CNSAS, ar putea face ca Romania sa primeasca inca o nota proasta, sustin mai multe voci din lumea patronatelor. De cealalta parte, Costache, presedintele Patronatului National Roman (PNR) si vicepresedinte al CES (Consiliul Economic si Social), afirma ca alegerile au fost democratice, prin vot deschis si ca nu se pune problema lipsei de credibilitate a delegatiei Romaniei. Conferinta Organizatiei Internationale a Muncii va avea loc la Geneva intre 28 mai si 13 iunie anul curent, cheltuielile urmand a fi suportate din bani publici.
Alegeri contestate
Alegerile pentru stabilirea componentei delegatiei au avut loc pe data de 6 martie la Ministerul Muncii si au fost orchestrate de Florian Costache, dupa cum sustin unii dintre participanti: "Selectia care se face este dirijata de mai multi ani pe criterii de grup. De o vreme incoace miscarea patronala este dominata de o grupare ACPR (Alianta Confederatiilor Patronale) in care sunt reprezentantii a 7 confederatii, care se sprijina intre ei. Florian Costache este liderul acestui grup, care aranjeaza dinainte cine cu cine voteaza, ca sa obtina majoritatea. Repet, aceasta este practica de cativa ani incoace, iar maestrul coregraf este Costache". Sursa noastra s-a aratat contrariata de modul de desfasurare a alegerilor, atat timp cat o astfel de conferinta trebuie sa aiba niste criterii care sa tina cont si de interesele Romaniei: "Acum nu este nici un criteriu, iar Guvernul nu este interesat de nici un fel, desi plecarea se face pe bani publici".
Costache avea numele conspirativ "Marian"
Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) i-a dat lui Costache decizie de agent al Securitatii in urma cu mai bine de un an, pe data de 20 februarie 2007. CNSAS a apreciat atunci ca sunt intrunite cele doua conditii stabilite de lege, Costache fiind inainte de 1989 atat lucrator operativ al Securitatii, cat si vinovat de incalcarea drepturilor omului. Costache a contestat decizia, dar CNSAS a respins-o la data de 10 mai. Ulterior si Curtea de Apel Bucuresti a respins contestatia in sedinta din data de 16 decembrie 2007.
Potrivit documentelor din dosarul de retea, Florian Costache a fost arestat pe data de 3 ianuarie 1985 pentru comiterea infractiunii de violare de domiciliu si lipsire de libertate.
"In noaptea de 15/16 octombrie 1984, impreuna cu inculpatul G.D., a patruns fara drept in locuinta partii vatamate (...) si, dandu-si calitatea de ofiter de militie, a determinat-o pe victima sa-i insoteasca la locuinta inculpatului", se arata in decizia CNSAS. Ulterior arestarii, organele de Securitate au recomandat recrutarea lui ca informator dupa "studiul mai multor detinuti". Costache a semnat angajament de turnator, sub numele conspirativ "Marian", la data de 22 aprilie 1985. "Pe parcursul colaborarii (...) a furnizat materiale informative despre abateri ale detinutilor de la regimul de detentie si a fost dirijat pe langa unele elemente din baza de lucru, dovedindu-se a fi atasat organelor noastre, furnizand materiale cu caracter operativ", se arata in dosarul de retea R73549.
Florian Costache: "Nu am fost agent al Securitatii. Deciziile sunt nule si eronate"
"Romania libera": Ati fost ales sef de delegatie din partea patronala la Conferinta Internationala de la Geneva. Nu considerati ca prezenta dumneavoastra ca sef al delegatiei ar putea dauna imaginii Romaniei, dat fiind ca CNSAS a decis ca ati fost agent al Securitatii?
Florian Costache: Vreau sa precizez ca am fost ales de toate patronatele, prin vot deschis, ca sef de delegatie. Merg de 8 ani la Geneva in cadrul delegatiei, acesta e primul an ca presedinte, si cred ca am reprezentat cu cinste Romania. Iar deciziile CNSAS sunt nule, deoarece au fost date in baza unei legi care a fost declarata, in luna ianuarie, neconstitutionala.
» Hotararea Curtii de Apel Bucuresti din luna decembrie v-a respins ca neintemeiata contestatia impotriva deciziilor CNSAS!
Decizia Curtii de Apel nu a fost corecta, judecatorii nu au tinut cont nici de documentele
depuse de mine, nici de faptul ca procurorul a pus concluzii de acceptare a contestatiei mele. Ma gandesc serios daca sa contest aceasta hotarare, exista cai de atac extraordinare. Atat timp insa cat legea este neconstitutionala, nu mai trebuie sa o contest, nu mai are nici un efect juridic.
» Ati facut politie politica?
Niciodata.
» Atunci, pe ce anume s-a bazat decizia CNSAS?
Pe un act din 1975, interpretat trunchiat. Au tras concluzia ca ofiterul Costache ar fi avut misiuni operative.
» Ati fost ofiter operativ?
Niciodata. Am dovedit prin acte ale institutiilor statului, dar judecatorii nu au vrut sa tina cont de ele.
» In dosarul de la CNSAS se vorbeste despre infractiuni care ar fi fost comise de dumneavoastra inainte de 1989.
Am fost acuzat in 1984 ca as fi facut niste infractiuni de drept comun. Aceste acuzatii au fost puse la cale de partid (n.r. – PCR) si Directia a IV-a a Securitatii, motivul real fiind atitudinea si convingerile mele politice.
» Sa nu spuneti acum ca ati fost anticomunist!
Nu m-am dat anticomunist, doar nu am fost de acord cu anumite hotarari care nu aveau aplicabilitate in pregatirea trupelor de Securitate, de militari in termen (n.r. –Jandarmeria de astazi). Eram un ofiter incomod, care deranja. Au fabricat niste acuzatii – sa zicem, prin absurd, ca as fi facut niste infractiuni de drept comun, acestea nu aveau nici o legatura cu politia politica.
» Ati fost recrutat ca informator pe cand va aflati in detentie. Ati dat vreo nota informativa?
Nu, niciodata, iar cei de la CNSAS cunosc acest lucru. Mi-au verificat si dosarul microfilmat.
Componenta delegatiei romaniei la Conferinta Organizatiei Internationale a Muncii de la Geneva produce agitatie in lumea sindicala si in cea a patronatelor. Faptul ca presedinte al delegatiei a fost ales Florian Costache, fost agent al Securitatii, potrivit CNSAS, ar putea face ca Romania sa primeasca inca o nota proasta, sustin mai multe voci din lumea patronatelor. De cealalta parte, Costache, presedintele Patronatului National Roman (PNR) si vicepresedinte al CES (Consiliul Economic si Social), afirma ca alegerile au fost democratice, prin vot deschis si ca nu se pune problema lipsei de credibilitate a delegatiei Romaniei. Conferinta Organizatiei Internationale a Muncii va avea loc la Geneva intre 28 mai si 13 iunie anul curent, cheltuielile urmand a fi suportate din bani publici.
Alegeri contestate
Alegerile pentru stabilirea componentei delegatiei au avut loc pe data de 6 martie la Ministerul Muncii si au fost orchestrate de Florian Costache, dupa cum sustin unii dintre participanti: "Selectia care se face este dirijata de mai multi ani pe criterii de grup. De o vreme incoace miscarea patronala este dominata de o grupare ACPR (Alianta Confederatiilor Patronale) in care sunt reprezentantii a 7 confederatii, care se sprijina intre ei. Florian Costache este liderul acestui grup, care aranjeaza dinainte cine cu cine voteaza, ca sa obtina majoritatea. Repet, aceasta este practica de cativa ani incoace, iar maestrul coregraf este Costache". Sursa noastra s-a aratat contrariata de modul de desfasurare a alegerilor, atat timp cat o astfel de conferinta trebuie sa aiba niste criterii care sa tina cont si de interesele Romaniei: "Acum nu este nici un criteriu, iar Guvernul nu este interesat de nici un fel, desi plecarea se face pe bani publici".
Costache avea numele conspirativ "Marian"
Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) i-a dat lui Costache decizie de agent al Securitatii in urma cu mai bine de un an, pe data de 20 februarie 2007. CNSAS a apreciat atunci ca sunt intrunite cele doua conditii stabilite de lege, Costache fiind inainte de 1989 atat lucrator operativ al Securitatii, cat si vinovat de incalcarea drepturilor omului. Costache a contestat decizia, dar CNSAS a respins-o la data de 10 mai. Ulterior si Curtea de Apel Bucuresti a respins contestatia in sedinta din data de 16 decembrie 2007.
Potrivit documentelor din dosarul de retea, Florian Costache a fost arestat pe data de 3 ianuarie 1985 pentru comiterea infractiunii de violare de domiciliu si lipsire de libertate.
"In noaptea de 15/16 octombrie 1984, impreuna cu inculpatul G.D., a patruns fara drept in locuinta partii vatamate (...) si, dandu-si calitatea de ofiter de militie, a determinat-o pe victima sa-i insoteasca la locuinta inculpatului", se arata in decizia CNSAS. Ulterior arestarii, organele de Securitate au recomandat recrutarea lui ca informator dupa "studiul mai multor detinuti". Costache a semnat angajament de turnator, sub numele conspirativ "Marian", la data de 22 aprilie 1985. "Pe parcursul colaborarii (...) a furnizat materiale informative despre abateri ale detinutilor de la regimul de detentie si a fost dirijat pe langa unele elemente din baza de lucru, dovedindu-se a fi atasat organelor noastre, furnizand materiale cu caracter operativ", se arata in dosarul de retea R73549.
Florian Costache: "Nu am fost agent al Securitatii. Deciziile sunt nule si eronate"
"Romania libera": Ati fost ales sef de delegatie din partea patronala la Conferinta Internationala de la Geneva. Nu considerati ca prezenta dumneavoastra ca sef al delegatiei ar putea dauna imaginii Romaniei, dat fiind ca CNSAS a decis ca ati fost agent al Securitatii?
Florian Costache: Vreau sa precizez ca am fost ales de toate patronatele, prin vot deschis, ca sef de delegatie. Merg de 8 ani la Geneva in cadrul delegatiei, acesta e primul an ca presedinte, si cred ca am reprezentat cu cinste Romania. Iar deciziile CNSAS sunt nule, deoarece au fost date in baza unei legi care a fost declarata, in luna ianuarie, neconstitutionala.
» Hotararea Curtii de Apel Bucuresti din luna decembrie v-a respins ca neintemeiata contestatia impotriva deciziilor CNSAS!
Decizia Curtii de Apel nu a fost corecta, judecatorii nu au tinut cont nici de documentele
depuse de mine, nici de faptul ca procurorul a pus concluzii de acceptare a contestatiei mele. Ma gandesc serios daca sa contest aceasta hotarare, exista cai de atac extraordinare. Atat timp insa cat legea este neconstitutionala, nu mai trebuie sa o contest, nu mai are nici un efect juridic.
» Ati facut politie politica?
Niciodata.
» Atunci, pe ce anume s-a bazat decizia CNSAS?
Pe un act din 1975, interpretat trunchiat. Au tras concluzia ca ofiterul Costache ar fi avut misiuni operative.
» Ati fost ofiter operativ?
Niciodata. Am dovedit prin acte ale institutiilor statului, dar judecatorii nu au vrut sa tina cont de ele.
» In dosarul de la CNSAS se vorbeste despre infractiuni care ar fi fost comise de dumneavoastra inainte de 1989.
Am fost acuzat in 1984 ca as fi facut niste infractiuni de drept comun. Aceste acuzatii au fost puse la cale de partid (n.r. – PCR) si Directia a IV-a a Securitatii, motivul real fiind atitudinea si convingerile mele politice.
» Sa nu spuneti acum ca ati fost anticomunist!
Nu m-am dat anticomunist, doar nu am fost de acord cu anumite hotarari care nu aveau aplicabilitate in pregatirea trupelor de Securitate, de militari in termen (n.r. –Jandarmeria de astazi). Eram un ofiter incomod, care deranja. Au fabricat niste acuzatii – sa zicem, prin absurd, ca as fi facut niste infractiuni de drept comun, acestea nu aveau nici o legatura cu politia politica.
» Ati fost recrutat ca informator pe cand va aflati in detentie. Ati dat vreo nota informativa?
Nu, niciodata, iar cei de la CNSAS cunosc acest lucru. Mi-au verificat si dosarul microfilmat.
Basescu - mesaj catre Basarabia
Presedintele Traian Basescu ar putea emite astazi, la aniversarea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu tara, o pozitie categorica privind responsabilitatea patriei-mama fata de romanii despartiti de bolsevism in urma cu 64 de ani si consecintele Pactului Ribbentrop Molotov.
Actul Unirii, redactat si semnat in urma cu 90 de ani de presedintele Sfatului Tarii de la Chisinau, Ion Inculet, vice-presedintele Pantelimon Halippa si secretarul Sfatului Tarii, Ion Buzdugan, consfintea ca Basarabia, "de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama ei Romania".
Astazi, cand Basarabia romana este impartita intre actuala Republica Moldova si Ucraina, ambele inca puternic marcate de regimul sovietic, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a ales, pentru a marca evenimentul, sa se intalneasca la Bucuresti cu tanarul primar al Chisinaului, Dorin Chirtoaca, sa participe la o expozitie cu documentele
Unirii si sa rosteasca un cuvant pentru tinerii romani de pe ambele maluri ale Prutului. Chirtoaca urmeaza sa se mai vada cu primarul Capitalei, Adriean Videanu, sa participe, de la ora 14.00, la conferinta publica "Basarabia la rascruce" desfasurata la sediul ArCub din strada Batistei 4 si sa sustina o prelegere, dupa ora 17.00, la Facultatea de Sociologie. Seara, cei trei oficiali romani ar putea fi prezenti incepand cu ora 19.30, la concertul care se va desfasura in Piata Universitatii, sub deviza "Bucuresti si Chisinau impreuna in Europa". Manifestarile, aflate sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei, sunt organizate de Fundatia pentru Romania si Organizatia Studentilor Basarabeni - Bucuresti, care vor depune coroane, in cursul diminetii, la mormintele artizanilor Unirii aflate la Manastirea Cernica.
Actul Unirii, redactat si semnat in urma cu 90 de ani de presedintele Sfatului Tarii de la Chisinau, Ion Inculet, vice-presedintele Pantelimon Halippa si secretarul Sfatului Tarii, Ion Buzdugan, consfintea ca Basarabia, "de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama ei Romania".
Astazi, cand Basarabia romana este impartita intre actuala Republica Moldova si Ucraina, ambele inca puternic marcate de regimul sovietic, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a ales, pentru a marca evenimentul, sa se intalneasca la Bucuresti cu tanarul primar al Chisinaului, Dorin Chirtoaca, sa participe la o expozitie cu documentele
Unirii si sa rosteasca un cuvant pentru tinerii romani de pe ambele maluri ale Prutului. Chirtoaca urmeaza sa se mai vada cu primarul Capitalei, Adriean Videanu, sa participe, de la ora 14.00, la conferinta publica "Basarabia la rascruce" desfasurata la sediul ArCub din strada Batistei 4 si sa sustina o prelegere, dupa ora 17.00, la Facultatea de Sociologie. Seara, cei trei oficiali romani ar putea fi prezenti incepand cu ora 19.30, la concertul care se va desfasura in Piata Universitatii, sub deviza "Bucuresti si Chisinau impreuna in Europa". Manifestarile, aflate sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei, sunt organizate de Fundatia pentru Romania si Organizatia Studentilor Basarabeni - Bucuresti, care vor depune coroane, in cursul diminetii, la mormintele artizanilor Unirii aflate la Manastirea Cernica.
A murit George Pruteanu
Lingvistul şi omul de televiziune George Pruteanu a decedat în această seară la vârsta de 61 de ani. George Pruteanu a suferit un infarct miocardic.
Istoricul literar, Alex Ştefănescu a declarat în direct la Realitatea Tv că a vorbit ultima dată cu George Pruteanu ieri. Alex Ştefănescu a confirmat decesul lui George Puteanu mărturisind că a fost sunat de soţia acestuia care era "deznădăjduită".
Mădălin Voicu a mărturisit că astăzi trebuia să se întâlnească cu George Pruteanu la concertul maestrului Valentin Gheorghiu. "Astfel de momente mă lovesc, mă interzic", a adăugat Mădălin Voicu.
Radu Gafta, fostul producător al emisiunilor lui George Pruteanu, a povestit că au colaborat preţ de un an la emisiune, după care nu au mai ţinut legătura, cu excepţia întâlnirilor pe culoarele televiziunilor. Fostul său producător declară că vestea decesului lui George Pruteanu este un "mare şoc" pentru că "George Pruteanu era un om plin de viaţă".
Cu lacrimi în glas, poetul Adrian Păunescu s-a declarat extrem de îndurerat de această veste. "Ne-a unit siguranţa că vom avea o bătrâneţe liniştită când vom avea timp să vorbim", a spus Adrian Păunescu, profesor, coleg cu George Pruteanu, la Universitatea Spiru Haret.
George-Mihail Pruteanu s-a născut pe 15 decembrie 1947 la Bucureşti. A fost profesor universitar, politician şi critic literar.
George Pruteanu a studiat literatura la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, obţinând ulterior un doctorat în filosofie. Începând cu anul 1972, el a scris articole şi eseuri pentru diverse reviste literare precum Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul.
După Revoluţia din anul 1989, a continuat să lucreze ca jurnalist şi critic literar pentru Evenimentul Zilei apoi Dilema. Între 1995 şi 1999 a fost realizatorul unui program zilnic de 5 minute despre folosirea corectă a limbii române "Doar o vorbă să-ţi mai spun", care a fost prezentat mai întâi la Tele 7 ABC (1995), apoi la ProTV (1995-1996), iar ulterior, cu denumirea "Doar o vorbă să-ţi mai spun", la TVR1 1997-1999 şi din nou în 2006).
În 1996 a fost ales ca senator de Constanţa al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat în Senatul României, dar a demisionat în 1998. În 2000 a fost ales din nou, de această dată în Bistriţa-Năsăud ca membru al Partidului Social Democrat.
În 2003, a demisionat din PSD şi s-a alăturat Partidului România Mare, candidând pentru Senat din partea Sucevei.
Pruteanu a introdus un proiect de lege în 1997, devenit cunoscut ca "Legea Pruteanu", care cerea ca toate textele publice (inclusiv reclamele) în limbi străine să conţină şi traducerea în română. Legea 500/2004 a fost adoptată de Parlament şi promulgată în 2004.
Pruteanu a fost critic faţă de numeroase subiecte printre care şi industria mediatică de divertisment, în special referitor la programele de calitate scăzută şi la manele, pe care el le-a numit "un gunoi",
Istoricul literar, Alex Ştefănescu a declarat în direct la Realitatea Tv că a vorbit ultima dată cu George Pruteanu ieri. Alex Ştefănescu a confirmat decesul lui George Puteanu mărturisind că a fost sunat de soţia acestuia care era "deznădăjduită".
Mădălin Voicu a mărturisit că astăzi trebuia să se întâlnească cu George Pruteanu la concertul maestrului Valentin Gheorghiu. "Astfel de momente mă lovesc, mă interzic", a adăugat Mădălin Voicu.
Radu Gafta, fostul producător al emisiunilor lui George Pruteanu, a povestit că au colaborat preţ de un an la emisiune, după care nu au mai ţinut legătura, cu excepţia întâlnirilor pe culoarele televiziunilor. Fostul său producător declară că vestea decesului lui George Pruteanu este un "mare şoc" pentru că "George Pruteanu era un om plin de viaţă".
Cu lacrimi în glas, poetul Adrian Păunescu s-a declarat extrem de îndurerat de această veste. "Ne-a unit siguranţa că vom avea o bătrâneţe liniştită când vom avea timp să vorbim", a spus Adrian Păunescu, profesor, coleg cu George Pruteanu, la Universitatea Spiru Haret.
George-Mihail Pruteanu s-a născut pe 15 decembrie 1947 la Bucureşti. A fost profesor universitar, politician şi critic literar.
George Pruteanu a studiat literatura la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, obţinând ulterior un doctorat în filosofie. Începând cu anul 1972, el a scris articole şi eseuri pentru diverse reviste literare precum Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul.
După Revoluţia din anul 1989, a continuat să lucreze ca jurnalist şi critic literar pentru Evenimentul Zilei apoi Dilema. Între 1995 şi 1999 a fost realizatorul unui program zilnic de 5 minute despre folosirea corectă a limbii române "Doar o vorbă să-ţi mai spun", care a fost prezentat mai întâi la Tele 7 ABC (1995), apoi la ProTV (1995-1996), iar ulterior, cu denumirea "Doar o vorbă să-ţi mai spun", la TVR1 1997-1999 şi din nou în 2006).
În 1996 a fost ales ca senator de Constanţa al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat în Senatul României, dar a demisionat în 1998. În 2000 a fost ales din nou, de această dată în Bistriţa-Năsăud ca membru al Partidului Social Democrat.
În 2003, a demisionat din PSD şi s-a alăturat Partidului România Mare, candidând pentru Senat din partea Sucevei.
Pruteanu a introdus un proiect de lege în 1997, devenit cunoscut ca "Legea Pruteanu", care cerea ca toate textele publice (inclusiv reclamele) în limbi străine să conţină şi traducerea în română. Legea 500/2004 a fost adoptată de Parlament şi promulgată în 2004.
Pruteanu a fost critic faţă de numeroase subiecte printre care şi industria mediatică de divertisment, în special referitor la programele de calitate scăzută şi la manele, pe care el le-a numit "un gunoi",
„Nu vorbesc cu sotia de zece zile”
Zile negre în “Paradisul Verde”. Excentricul miliardar Cristian Ţânţăreanu pare a fi la un pas de a încheia căsnicia cu Manuela, femeia care i-a tolerat toate aventurile amoroase mai bine de 15 ani. “Este predispus să-şi demoleze familia, casa şi afacerile”, este de părere astrologul Click
!, Tina Rizea.
Pentru că până acum a avut acasă o soţie extrem de îngăduitoa-re, care i-a tot tolerat escapadele sexuale
, Cristian Ţânţăreanu (63 de ani) nu a fost nevoit să-şi înfrâneze gesturile libertine şi vocabularul colorat.
Iată că doamna tolerantă a pus piciorul în prag şi i-a dat soţului o veste-bombă: vrea să divorţeze. Decizia nu a venit din senin, ultima vacanţă erotică pe care Ţânţăreanu a petrecut-o în Albania fiind picătura care a umplut paharul.
“Pe mine m-a prins cu nişte treburi, am aflat şi eu despre ea alte treburi şi asta a fost”, a declarat miliardarul la “Poveştiri adevărate”. Cea care a înfierbântat atât de tare spiritele în sânul familiei din “Paradisul Verde” e Elena Matei, o jună cântăreaţă, care seamănă leit cu Marilyn Monroe şi cu care Ţânţăreanu şi-a făcut de cap câteva zile în Albania.
“Domnule, am şi eu o vârstă, trebuie să-mi trăiesc viaţa”, şi-a motivat omul de afaceri
ultima aventură. “Nu mai vorbesc de zece zile cu soţia mea. E adevărat că avem un conflict”, a mai spus el. Invitat luni seara la emisiunea “Happy Hour” de la PRO TV, Ţânţăreanu şi-a schimbat atitudinea şi nu părea foarte convins că va ajunge cu soţia la tribunal, versiune acceptată şi de prietenii apropiaţi ai cuplului, care cred că apele se vor linişti la Corbeanca.
“Cred că până la urmă trebuie să divorţăm. Nu am vorbit cu un avocat, o să caut acum după emisiune”, a declarat miliardarul, senin. În tot acest timp, Manuela Ţânţăreanu s-a abţinut să facă orice comentariu.
Averea e pe numele soţiei
Într-un interviu difuzat aseară de PRO TV, Manuela şi Cristian au vorbit despre divorţ ca despre o glumă. “Asta e a patra oară când spun ba că ea mă lasă, ba că eu am lăsat-o”, a spus milionarul din Corbeanca.
“Oricum, eu de mult mă gândeam că decât una de 54, mai bine trei de 18”, a mai spus Cristian Ţânţăreanu. “Aşa e Cristi”, a completat Manuela Ţânţăreanu, adăugând că, oricum, toată averea este pe numele ei.
"Ţânţăreanu îşi doreşte o parteneră nouă"
“Cristian Ţânţăreanu este o fire veselă, îi plac petrecerile, iar acestea trebuie să se ţină lanţ. Îi place anturajul de calitate, cât mai variat. Este un mare admirator al femeilor frumoase şi mai tinere. Este un om onest, darnic. Are predilecţie la blonde, îi place fenomenul artistic legat de anturajul feminin. Soţia sa actuală, doamna Manuela Ţânţăreanu, este un alt gen de om. Este mai liniştită, în privinţa noului, cel puţin. I-a acordat o mare libertate soţului său. Domnul Ţânţăreanu îşi doreşte să petreacă în ţinuturi cât mai exotice, cu persoane tinere. Are multă energie
de consumat. Noul este tot ce îşi doreşte acum domnul Ţânţăreanu. Soţia sa ţine la familie. Poate că celebrul mi-liardar se află într-o idilă sublimă, care îi aminteşte de tinereţe, poate... Adevărul este că domnul Ţânţăreanu a ales! El îşi doreşte o nouă parteneră de viaţă”.
"Îşi demolează familia"
Cristian Ţânţăreanu, marele magnat al aface-rilor imobiliare din România, are Soarele în Berbec şi Luna în Săgetător (s-a născut pe 14 aprilie 1944). Dominat de energia astrală a celor cinci planete din semne de foc, nu are răbdare, este foarte senzual şi gata întotdeauna pentru o nouă aventură.
Optimist, exuberant şi foarte sensibil, perfecţionist şi parolist, a avut şi va avea întreaga viaţă o “carieră” amoroasă secretă. Cea mai mare pasiune se referă însă la călătorii. În viitorul apropiat, este posibil să-şi “demoleze” propria familie şi să renunţe la casa şi afacerile sale. În astrogramă, apar doar două căsnicii şi doi copii.
!, Tina Rizea.
Pentru că până acum a avut acasă o soţie extrem de îngăduitoa-re, care i-a tot tolerat escapadele sexuale
, Cristian Ţânţăreanu (63 de ani) nu a fost nevoit să-şi înfrâneze gesturile libertine şi vocabularul colorat.
Iată că doamna tolerantă a pus piciorul în prag şi i-a dat soţului o veste-bombă: vrea să divorţeze. Decizia nu a venit din senin, ultima vacanţă erotică pe care Ţânţăreanu a petrecut-o în Albania fiind picătura care a umplut paharul.
“Pe mine m-a prins cu nişte treburi, am aflat şi eu despre ea alte treburi şi asta a fost”, a declarat miliardarul la “Poveştiri adevărate”. Cea care a înfierbântat atât de tare spiritele în sânul familiei din “Paradisul Verde” e Elena Matei, o jună cântăreaţă, care seamănă leit cu Marilyn Monroe şi cu care Ţânţăreanu şi-a făcut de cap câteva zile în Albania.
“Domnule, am şi eu o vârstă, trebuie să-mi trăiesc viaţa”, şi-a motivat omul de afaceri
ultima aventură. “Nu mai vorbesc de zece zile cu soţia mea. E adevărat că avem un conflict”, a mai spus el. Invitat luni seara la emisiunea “Happy Hour” de la PRO TV, Ţânţăreanu şi-a schimbat atitudinea şi nu părea foarte convins că va ajunge cu soţia la tribunal, versiune acceptată şi de prietenii apropiaţi ai cuplului, care cred că apele se vor linişti la Corbeanca.
“Cred că până la urmă trebuie să divorţăm. Nu am vorbit cu un avocat, o să caut acum după emisiune”, a declarat miliardarul, senin. În tot acest timp, Manuela Ţânţăreanu s-a abţinut să facă orice comentariu.
Averea e pe numele soţiei
Într-un interviu difuzat aseară de PRO TV, Manuela şi Cristian au vorbit despre divorţ ca despre o glumă. “Asta e a patra oară când spun ba că ea mă lasă, ba că eu am lăsat-o”, a spus milionarul din Corbeanca.
“Oricum, eu de mult mă gândeam că decât una de 54, mai bine trei de 18”, a mai spus Cristian Ţânţăreanu. “Aşa e Cristi”, a completat Manuela Ţânţăreanu, adăugând că, oricum, toată averea este pe numele ei.
"Ţânţăreanu îşi doreşte o parteneră nouă"
“Cristian Ţânţăreanu este o fire veselă, îi plac petrecerile, iar acestea trebuie să se ţină lanţ. Îi place anturajul de calitate, cât mai variat. Este un mare admirator al femeilor frumoase şi mai tinere. Este un om onest, darnic. Are predilecţie la blonde, îi place fenomenul artistic legat de anturajul feminin. Soţia sa actuală, doamna Manuela Ţânţăreanu, este un alt gen de om. Este mai liniştită, în privinţa noului, cel puţin. I-a acordat o mare libertate soţului său. Domnul Ţânţăreanu îşi doreşte să petreacă în ţinuturi cât mai exotice, cu persoane tinere. Are multă energie
de consumat. Noul este tot ce îşi doreşte acum domnul Ţânţăreanu. Soţia sa ţine la familie. Poate că celebrul mi-liardar se află într-o idilă sublimă, care îi aminteşte de tinereţe, poate... Adevărul este că domnul Ţânţăreanu a ales! El îşi doreşte o nouă parteneră de viaţă”.
"Îşi demolează familia"
Cristian Ţânţăreanu, marele magnat al aface-rilor imobiliare din România, are Soarele în Berbec şi Luna în Săgetător (s-a născut pe 14 aprilie 1944). Dominat de energia astrală a celor cinci planete din semne de foc, nu are răbdare, este foarte senzual şi gata întotdeauna pentru o nouă aventură.
Optimist, exuberant şi foarte sensibil, perfecţionist şi parolist, a avut şi va avea întreaga viaţă o “carieră” amoroasă secretă. Cea mai mare pasiune se referă însă la călătorii. În viitorul apropiat, este posibil să-şi “demoleze” propria familie şi să renunţe la casa şi afacerile sale. În astrogramă, apar doar două căsnicii şi doi copii.
Tiriac nu o mai vrea goala pe Ileana
In familia lui Ion Tiriac au aparut din nou probleme. Surse din anturajul omului de afaceri
ne-au marturisit ca acesta a luat foc atunci cand a aflat ca viitoarea sa nora, care i-a daruit deja un nepot, apare goala in productia 'Supravietuitorul' a lui Sergiu Nicolaescu.
Conform surselor noastre, discutia dintre Tiriac senior si Ileana Lazariuc a avut loc in weekendul trecut si a fost una destul de aprinsa. Se pare ca tatal lui Ion Ion are rezerve destul de mari fata de imaginea publica a nurorii sale, care ii pune reputatia in pericol. Ileana Lazariuc i-ar fi spus viitorului ei socru ca atunci cand esti actor, nu e nimic rusinos sa joci in scene sexy
si ca filmul regizorului Sergiu Nicolaescu e unul cat se poate de decent. Discutia nu l-a convins pe Ion Tiriac si se pare ca acesta i-a recomandat Ilenei sa evite sa mai apara in posturi indecente.
De altfel, se spune ca tocmai imaginile pe care Ileana Lazariuc le-a realizat in Playboy cu mai multi ani in urma au reprezentat motivul pentru care miliardarul a fost intotdeauna rezervat fata de relatia acesteia cu fiul sau.
ne-au marturisit ca acesta a luat foc atunci cand a aflat ca viitoarea sa nora, care i-a daruit deja un nepot, apare goala in productia 'Supravietuitorul' a lui Sergiu Nicolaescu.
Conform surselor noastre, discutia dintre Tiriac senior si Ileana Lazariuc a avut loc in weekendul trecut si a fost una destul de aprinsa. Se pare ca tatal lui Ion Ion are rezerve destul de mari fata de imaginea publica a nurorii sale, care ii pune reputatia in pericol. Ileana Lazariuc i-ar fi spus viitorului ei socru ca atunci cand esti actor, nu e nimic rusinos sa joci in scene sexy
si ca filmul regizorului Sergiu Nicolaescu e unul cat se poate de decent. Discutia nu l-a convins pe Ion Tiriac si se pare ca acesta i-a recomandat Ilenei sa evite sa mai apara in posturi indecente.
De altfel, se spune ca tocmai imaginile pe care Ileana Lazariuc le-a realizat in Playboy cu mai multi ani in urma au reprezentat motivul pentru care miliardarul a fost intotdeauna rezervat fata de relatia acesteia cu fiul sau.
Vedetele isi fac reclama si isi expun frustrarile pe blog
Moda jurnalelor online a cuprins si cåteva dintre vedetele noastre. In timp ce unele il folosesc drept instrument de publicitate, altele il privesc ca pe un spatiu unde isi pot revarsa frustrarile resimtite in diverse situatii. Andreea Marin si Andreea Raicu, Elena Udrea, Raluca Zenga sau Tudor Chirila comunica acum direct cu fanii si, dupa caz, isi fac campanie electorala si isi promoveaza proiectele in showbiz.
Inspirata de blogul iubitului ei, Tudor Chirila, Andreea Raicu si-a infiintat si ea un jurnal online. Marturiseste ca, initial, ideea de blog o scotea din sarite, pentru ca “cerea prea mult in comparatie cu ce avea sa ofere”. Cateva randuri mai jos insa, ma invita sa ma indragostesc de blogul ei, asa ca am tras si eu cu ochiul si am parcurs cateva dintre panseurile vedetei de la Megastar. De altfel, in cazul in care nu stii cine-i Andreea Raicu, e imposibil sa nu-ti dai seama ca prezinta “Megastar”. Blogul e plin de filmulete de la emisiune, de la repetitii, texte in care vedeta isi exprima tristetea dupa eliminarea concurentilor... Reclama
continua si la emisiunea “Ciao TV”, unde Andreea a tinut sa
ne anunte ca a fost invitata lui Dezbracatu’ si ne indemna sa urmarim show-ul, precizand cu exactitate data si ora. Nu i-a scapat din vedere nici promovarea noului videoclip al lui Tudor Chirila, ba mai mult, a evidentiat calitatile de fotograf al iubitului ei, postand si cateva poze facute de solistul de la Vama in Budapesta. Ei bine, deliciul vine insa din cateva jurnale ale Andreei, care ma duc cu gandul la “filozofia” de viata
a unui copil de 14 ani, afectat de socul cu realitatea, in perioada pubertatii. “Toti avem nevoie de iubire, mai ales atunci cand suntem mici”, crede Andreea. Apoi, cand cresti, simti ca ai nevoie de niscaiva euro in cont, o masina
tare, o vila cu piscina, dar parca nici astea nu-s de ajuns daca n-ai iubire: „Oare cand ajungi sa ai si pozitia pentru care ai muncit atat, casa la care visai, contul din banca cu multe zerouri, masina pe care ti-o doreai, esti fericit? Esti fericit cu toate astea si singur, fara o persoana cu care sa le imparti? Nu cred. Bucuriile sunt mult mai frumoase atunci cand sunt impartite cu persoana iubita”. Intelept. Dar seria de platitudini nu se incheie aici. „Pozitivismul te ajuta sa treci mai usor peste greutati, te face sa vezi lucrurile altfel, sa atragi oameni cu energie buna”. Andreea mai spune ca, desi viata e nedreapta, ea a invatat sa se bucure de fiecare zi si sa savureze fiecare clipa. Buna treaba. Apoi, are iar o cadere si realizeaza ca iubirea e complicata si ca „povestile citite de bunici, toate cu final fericit, in care dragostea le invinge pe toate, sunt doar in carti”. Incheie trist si nostalgic: „Realitatea e alta. Mi-ar placea sa fiu mica iar, sa vad cum iubirea e mai presus de orice”.
Zåna nu vrea publicitate
, dar isi face «neintentionat»
Andreea Marin Banica face si ea pe „bolgherita“ de cateva saptamani. Vedeta si-a inaugurat pagina personala de 8 Martie, cand scria cam asa: “Aceasta noua experienta, in care gandurile, semnele mele de intrebare, zilele bune, zilele grele, marturisirile, furtuna din mine, marile bucurii sau ideile indraznete, toate vor imbraca haine croite din cuvinte ca sa ajunga la voi de azi inainte. A fost de ajuns o pauza de 2 luni, pe care am daruit-o fetitei mele, ca sa inteleg cat am pierdut in ultimii ani alergand hai-hui, fara sa pricep ca uneori e nevoie sa spui stop, ca sa te regasesti. Sigur ca da, castigi un CV impresionant, faci inconjurul lumii si ai sansa sa stai fata in fata cu oameni grei ai vremurilor noastre, dar cat din tine, cea de altadata, se regaseste in toate astea?” Tindeam sa-i dau dreptate intr-un fel, dar asta doar in cazul in care nu as fi auzit-o peste tot cum se lauda cat de implinita e atat pe plan personal, cat si profesional. Iar acum, pare cel putin bizar sa citesc aceste randuri in care ea se plange de toata aceasta alergatura pentru a se implini. Se cam contrazice singura... Dar mi se pare si mai contradictorie pagina in care povesteste despre botezul fetitei sale, Violeta. Nu cu mult timp inainte de botez spunea ca-si doreste ca acest eveniment sa fie intim si ca nu vrea sa-si faca publicitate pe spatele copilului. Si asa a si fost, un botez intim, in sufrageria casei, care i-a adus insa mai multa publicitate “neintentionata”. Mai apoi, Andreea povesteste pe blogul sau cum a fost la petrecere! “Am dansat pana in zori la botezul fiicei mele, ma dor talpile, dar am sufletul plin. Nu m-am mai simtit din liceu atat de bine si atat de... tanara! E adevarat, astazi ma resimt, ma dor toate cele, dar astea sunt momente frumoase pe care nu le uiti o viata: prietenii adevarati din nou cu totii laolalta, copiii nostri razand impreuna, muzica buna ridicandu-ne de pe scaune… o petrecere pe cinste”. Ziaristii, ca niste “profitori” ce sunt, au citit aceste randuri, iar a doua zi au publicat si cateva articole pe aceasta tema, facandu-i Zanei putina publicitate, pe care, saracuta de ea, “nu si-a dorit-o”. In rest, Andreea isi prezinta pe larg campaniile sociale caritabile si nu ezita sa-si promoveze noile proiecte in domeniu.
Udrea decreteaza: NU! barbatilor cu bani. DA! scolii
Blonda de la Cotroceni nu se lasa nici ea mai prejos si subscrie cu succes la gasca bloggerilor. Elena Udrea are grija sa deschida in fiecare zi laptopul si sa-si noteze impresiile pe care le pune la dispozitie publicului larg. Astfel, toti cei care sunt curiosi sa citeasca ce are fostul consilier prezidential de spus vor afla ca blonda isi doreste sa fie considerata un om normal, si nu privita ca un star mioritic. Desi pozeaza cu succes in diva fatala pe copertele revistelor glossy, Udrea nu-si doreste nici pe departe sa fie una sau, cel putin, asta scrie pe blogul sau. “Vreau sa-mi cumpar rosii din piata, vreau sa stau la coada pentru achitarea facturii telefonice...”, spune Elena, care se insala sperand ca un politician, fie el in Romania sau oriunde altundeva, poate fi privit ca un om de rand de restul cetatenilor. Mi-o si inchipui pe eleganta doamna Udrea intr-un costum Chanel si cu o geanta de multe mii de euro cum sta la coada cot la cot cu pensionarii din piata pentru a prinde ultima bucata de branza de burduf. Ar fi o imagine interesanta! “Nu am intrat in politica pentru a face bani. Ii aveam dinainte”, tine sa ne lamureasca Elena si isi insira mai jos lista de proprietati imobiliare si alte parti componente ale bogatiei sale. Zilele trecute, blonda de la Drept tinea lectii de morala tinerelor colectionare de vuittoane si le sfatuia pe blog ca ar trebui sa adauge frumusetii si un strop de pregatire profesionala, intruire si dorinta de a conta in viata prin propriile realizari. “In loc sa se straduiasca sa isi construiasca un statut propriu, social, profesional, nici nu isi mai pierd vremea prin scoli, ci, urmand exemplele pe care media le ofera zi de zi ca fiind de succes, cauta cu disperare barbatul cu bani. Rar aceste femei chiar ajung sa fie fericite sau macar multumite”, scrie Elena Undrea in jurnalul sau online. Din ceea ce am citit, sotia lui Dorin Cocos incearca, prin acest blog, sa clarifice informatiile “neadevarate”, spune ea, care apar in presa si care o discretizeaza. Tot pe site-ul cu pricina, Udrea pune la dispozitia tuturor agenda sa de intalniri, poze de la diverse evenimente si nelipsitul CV incarcat cu studii si premii pompoase.
Nevasta lui Zenga: «Blogul meu are gust de otet balsamic»
Raluca Zenga Rebedea, pasionata de scris si de cultura orientala, a taiat de curand panglica unui blog care poarta numele de “superficiala”. Blonda isi propune sa ia la bani marunti toate domnitele cu aere de dive din showbizul autohton si nu numai. “Blogul meu este picant si vine sa invioreze un peisaj monden ce pe alocuri ramane insipid ca o fiertura dietetica”, se lauda doamna Zenga. Critica, rand pe rand, atat fufele autohtone si dorinta lor de a detine suprematia in spatiul monden, dar si parvenitele de peste Ocean, care au cazut prada drogurilor, alcoolului, vietii de noapte si desfraului, in goana lor dupa faima si imbogatire. “Acest blog se vrea o arhiva a tuturor lucrurilor superficiale. Pasiune ingrijoratoare pentru shopping, galceava pe tema celebritatilor versus niscaiva granule de introspectie, zgandarit teme tabu si explorat teme aparte”, cam asa isi descrie Raluca spatiul virtual. Si daca nu ne-a cucerit destul, blonda ne vantura pe la nari mirosul imaginar al blogului sau: “Imaginati-va un amestec de vanilie, mina de creion chimic proaspat trecut prin ascutitoare, spuma de mare, nuci verzi si idei razlete. Daca ar trebui sa aiba un gust, ar fi intens si dulceag ca otetul balsamic”. Raluca Zenga se simte nedreptatita de perceptia unora ca nevestele de fotbalisti sunt mult mai decolorate la minte decat la par. In spatiul blogului sau, tanara de 27 de ani tine sa ne impartaseasca fragmente din calatoriile sale prin lume la bratul barbatului pe care-l iubeste si care ii confera confortul necesar atat material, cat si emotional. Greu de crezut, dar fosta don’soara Rebedea isi mai gaseste timp si pentru citit si nu ezita sa prezinte pe blog cartile sale favorite, dar si pasiunea pentru viata nomada, ciocolata amaruie si un rimel bun.
Alti doi bloggeri celebri sunt Tudor Chirila si Irina Schrotter. In timp ce primul isi povesteste intreaga agenda de peste zi, intr-un stil
alambicat, promovandu-si activitatea muzicala, creatoarea de moda si-a facut si ea tot un soi de blog publicitar. Sigur, la Schrotter, textele se axeaza pe campania sa in plan politic, prin care se zbate sa convinga ca este cel mai bun primar pentru Iasi.
Inspirata de blogul iubitului ei, Tudor Chirila, Andreea Raicu si-a infiintat si ea un jurnal online. Marturiseste ca, initial, ideea de blog o scotea din sarite, pentru ca “cerea prea mult in comparatie cu ce avea sa ofere”. Cateva randuri mai jos insa, ma invita sa ma indragostesc de blogul ei, asa ca am tras si eu cu ochiul si am parcurs cateva dintre panseurile vedetei de la Megastar. De altfel, in cazul in care nu stii cine-i Andreea Raicu, e imposibil sa nu-ti dai seama ca prezinta “Megastar”. Blogul e plin de filmulete de la emisiune, de la repetitii, texte in care vedeta isi exprima tristetea dupa eliminarea concurentilor... Reclama
continua si la emisiunea “Ciao TV”, unde Andreea a tinut sa
ne anunte ca a fost invitata lui Dezbracatu’ si ne indemna sa urmarim show-ul, precizand cu exactitate data si ora. Nu i-a scapat din vedere nici promovarea noului videoclip al lui Tudor Chirila, ba mai mult, a evidentiat calitatile de fotograf al iubitului ei, postand si cateva poze facute de solistul de la Vama in Budapesta. Ei bine, deliciul vine insa din cateva jurnale ale Andreei, care ma duc cu gandul la “filozofia” de viata
a unui copil de 14 ani, afectat de socul cu realitatea, in perioada pubertatii. “Toti avem nevoie de iubire, mai ales atunci cand suntem mici”, crede Andreea. Apoi, cand cresti, simti ca ai nevoie de niscaiva euro in cont, o masina
tare, o vila cu piscina, dar parca nici astea nu-s de ajuns daca n-ai iubire: „Oare cand ajungi sa ai si pozitia pentru care ai muncit atat, casa la care visai, contul din banca cu multe zerouri, masina pe care ti-o doreai, esti fericit? Esti fericit cu toate astea si singur, fara o persoana cu care sa le imparti? Nu cred. Bucuriile sunt mult mai frumoase atunci cand sunt impartite cu persoana iubita”. Intelept. Dar seria de platitudini nu se incheie aici. „Pozitivismul te ajuta sa treci mai usor peste greutati, te face sa vezi lucrurile altfel, sa atragi oameni cu energie buna”. Andreea mai spune ca, desi viata e nedreapta, ea a invatat sa se bucure de fiecare zi si sa savureze fiecare clipa. Buna treaba. Apoi, are iar o cadere si realizeaza ca iubirea e complicata si ca „povestile citite de bunici, toate cu final fericit, in care dragostea le invinge pe toate, sunt doar in carti”. Incheie trist si nostalgic: „Realitatea e alta. Mi-ar placea sa fiu mica iar, sa vad cum iubirea e mai presus de orice”.
Zåna nu vrea publicitate
, dar isi face «neintentionat»
Andreea Marin Banica face si ea pe „bolgherita“ de cateva saptamani. Vedeta si-a inaugurat pagina personala de 8 Martie, cand scria cam asa: “Aceasta noua experienta, in care gandurile, semnele mele de intrebare, zilele bune, zilele grele, marturisirile, furtuna din mine, marile bucurii sau ideile indraznete, toate vor imbraca haine croite din cuvinte ca sa ajunga la voi de azi inainte. A fost de ajuns o pauza de 2 luni, pe care am daruit-o fetitei mele, ca sa inteleg cat am pierdut in ultimii ani alergand hai-hui, fara sa pricep ca uneori e nevoie sa spui stop, ca sa te regasesti. Sigur ca da, castigi un CV impresionant, faci inconjurul lumii si ai sansa sa stai fata in fata cu oameni grei ai vremurilor noastre, dar cat din tine, cea de altadata, se regaseste in toate astea?” Tindeam sa-i dau dreptate intr-un fel, dar asta doar in cazul in care nu as fi auzit-o peste tot cum se lauda cat de implinita e atat pe plan personal, cat si profesional. Iar acum, pare cel putin bizar sa citesc aceste randuri in care ea se plange de toata aceasta alergatura pentru a se implini. Se cam contrazice singura... Dar mi se pare si mai contradictorie pagina in care povesteste despre botezul fetitei sale, Violeta. Nu cu mult timp inainte de botez spunea ca-si doreste ca acest eveniment sa fie intim si ca nu vrea sa-si faca publicitate pe spatele copilului. Si asa a si fost, un botez intim, in sufrageria casei, care i-a adus insa mai multa publicitate “neintentionata”. Mai apoi, Andreea povesteste pe blogul sau cum a fost la petrecere! “Am dansat pana in zori la botezul fiicei mele, ma dor talpile, dar am sufletul plin. Nu m-am mai simtit din liceu atat de bine si atat de... tanara! E adevarat, astazi ma resimt, ma dor toate cele, dar astea sunt momente frumoase pe care nu le uiti o viata: prietenii adevarati din nou cu totii laolalta, copiii nostri razand impreuna, muzica buna ridicandu-ne de pe scaune… o petrecere pe cinste”. Ziaristii, ca niste “profitori” ce sunt, au citit aceste randuri, iar a doua zi au publicat si cateva articole pe aceasta tema, facandu-i Zanei putina publicitate, pe care, saracuta de ea, “nu si-a dorit-o”. In rest, Andreea isi prezinta pe larg campaniile sociale caritabile si nu ezita sa-si promoveze noile proiecte in domeniu.
Udrea decreteaza: NU! barbatilor cu bani. DA! scolii
Blonda de la Cotroceni nu se lasa nici ea mai prejos si subscrie cu succes la gasca bloggerilor. Elena Udrea are grija sa deschida in fiecare zi laptopul si sa-si noteze impresiile pe care le pune la dispozitie publicului larg. Astfel, toti cei care sunt curiosi sa citeasca ce are fostul consilier prezidential de spus vor afla ca blonda isi doreste sa fie considerata un om normal, si nu privita ca un star mioritic. Desi pozeaza cu succes in diva fatala pe copertele revistelor glossy, Udrea nu-si doreste nici pe departe sa fie una sau, cel putin, asta scrie pe blogul sau. “Vreau sa-mi cumpar rosii din piata, vreau sa stau la coada pentru achitarea facturii telefonice...”, spune Elena, care se insala sperand ca un politician, fie el in Romania sau oriunde altundeva, poate fi privit ca un om de rand de restul cetatenilor. Mi-o si inchipui pe eleganta doamna Udrea intr-un costum Chanel si cu o geanta de multe mii de euro cum sta la coada cot la cot cu pensionarii din piata pentru a prinde ultima bucata de branza de burduf. Ar fi o imagine interesanta! “Nu am intrat in politica pentru a face bani. Ii aveam dinainte”, tine sa ne lamureasca Elena si isi insira mai jos lista de proprietati imobiliare si alte parti componente ale bogatiei sale. Zilele trecute, blonda de la Drept tinea lectii de morala tinerelor colectionare de vuittoane si le sfatuia pe blog ca ar trebui sa adauge frumusetii si un strop de pregatire profesionala, intruire si dorinta de a conta in viata prin propriile realizari. “In loc sa se straduiasca sa isi construiasca un statut propriu, social, profesional, nici nu isi mai pierd vremea prin scoli, ci, urmand exemplele pe care media le ofera zi de zi ca fiind de succes, cauta cu disperare barbatul cu bani. Rar aceste femei chiar ajung sa fie fericite sau macar multumite”, scrie Elena Undrea in jurnalul sau online. Din ceea ce am citit, sotia lui Dorin Cocos incearca, prin acest blog, sa clarifice informatiile “neadevarate”, spune ea, care apar in presa si care o discretizeaza. Tot pe site-ul cu pricina, Udrea pune la dispozitia tuturor agenda sa de intalniri, poze de la diverse evenimente si nelipsitul CV incarcat cu studii si premii pompoase.
Nevasta lui Zenga: «Blogul meu are gust de otet balsamic»
Raluca Zenga Rebedea, pasionata de scris si de cultura orientala, a taiat de curand panglica unui blog care poarta numele de “superficiala”. Blonda isi propune sa ia la bani marunti toate domnitele cu aere de dive din showbizul autohton si nu numai. “Blogul meu este picant si vine sa invioreze un peisaj monden ce pe alocuri ramane insipid ca o fiertura dietetica”, se lauda doamna Zenga. Critica, rand pe rand, atat fufele autohtone si dorinta lor de a detine suprematia in spatiul monden, dar si parvenitele de peste Ocean, care au cazut prada drogurilor, alcoolului, vietii de noapte si desfraului, in goana lor dupa faima si imbogatire. “Acest blog se vrea o arhiva a tuturor lucrurilor superficiale. Pasiune ingrijoratoare pentru shopping, galceava pe tema celebritatilor versus niscaiva granule de introspectie, zgandarit teme tabu si explorat teme aparte”, cam asa isi descrie Raluca spatiul virtual. Si daca nu ne-a cucerit destul, blonda ne vantura pe la nari mirosul imaginar al blogului sau: “Imaginati-va un amestec de vanilie, mina de creion chimic proaspat trecut prin ascutitoare, spuma de mare, nuci verzi si idei razlete. Daca ar trebui sa aiba un gust, ar fi intens si dulceag ca otetul balsamic”. Raluca Zenga se simte nedreptatita de perceptia unora ca nevestele de fotbalisti sunt mult mai decolorate la minte decat la par. In spatiul blogului sau, tanara de 27 de ani tine sa ne impartaseasca fragmente din calatoriile sale prin lume la bratul barbatului pe care-l iubeste si care ii confera confortul necesar atat material, cat si emotional. Greu de crezut, dar fosta don’soara Rebedea isi mai gaseste timp si pentru citit si nu ezita sa prezinte pe blog cartile sale favorite, dar si pasiunea pentru viata nomada, ciocolata amaruie si un rimel bun.
Alti doi bloggeri celebri sunt Tudor Chirila si Irina Schrotter. In timp ce primul isi povesteste intreaga agenda de peste zi, intr-un stil
alambicat, promovandu-si activitatea muzicala, creatoarea de moda si-a facut si ea tot un soi de blog publicitar. Sigur, la Schrotter, textele se axeaza pe campania sa in plan politic, prin care se zbate sa convinga ca este cel mai bun primar pentru Iasi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
