Directorii de teatru „jucatori“

Nefiind implementata inca institutia managerului profesionist, ca in sistemul
sanitar, directorii de teatru provin din rindurile actorilor sau ale regizorilor.

Fara a fi in mod special instruiti pentru aceasta meserie, se descurca si ei cum pot. Unii mai bine, altii mai rau.

„Primul director al tarii“

Ion Caramitru este „primul director al tarii“, dat fiind faptul ca institutia pe care o conduce este cea a Teatrului National din Bucuresti. Venit dupa neagra guvernare a lui Dinu Sararu, in care spectacole de calitate au fost scoase abuziv de pe afis, alocindu-se sume monstruoase in montari megalomanice, gen „Apus de soare“, sau in piese-cult ale propriei personalitati, precum „Crima pentru pamint“, Caramitru a avut din partea artistilor si a publicului un mare credit. „Oricum, mai rau decit pe vremea lui Sararu nu se poate“, spuneau tinerii actori care statusera in buna parte pe tusa sub conducerea pro-pesedista. Fost ministru al Culturii, Caramitru parea sa aiba acel know-how necesar scoaterii primei scene a tarii din marasm. Chiar daca el nu a confirmat pe de-a-ntregul, nefiind capabil de revolutia pe care a facut-o la National Andrei Serban, Caramitru a facut totusi citeva mutari bune: l-a invitat pe Yuriy Kordonskiy sa monteze „Inima de ciine“, prilej cu care l-a adus pe scena Nationalului pe Victor Rebengiuc si, poate cea mai de succes initiativa, a redeschis portile „Conferintelor Teatrului National“, eveniment celebru in perioada interbelica. Personalitati din lumea culturii, a politicii, istorici si savanti vin in fiecare duminica dimineata si conferentiaza pentru publicul bucurestean. O initiativa indoielnica a directorului TNB a fost montarea „Burghezului gentilom“, o promisiune pe cit de mareata, pe atit de neacoperita, frizind bunul-gust si chiar bunul-simt. Ca actor, Caramitru se exprima pe scena Teatrului Bulandra, in „Sorry“, regia Yuriy Kordonskiy, si in „Sase personaje in cautarea unui autor“, in regia lui Liviu Ciulei. Pe scena teatrului pe care-l con-duce va aparea in „Eduard al-III-lea“ de Shakespeare, montare ce-i va apartine lui Alexandru Tocilescu.

Teatru de bulevard

Mircea Diaconu este de sase ani incoace directorul Teatrului Nottara. Un teatru situat pe Bulevadrul Magheru, cu un repertoriu pe masura, constituit in mare parte din piese bulevardiere. Putine sint spectacolele ce merita cu adevarat vazute la Nottara, printre ele numarindu-se montarile lui Petre Bokor si „Nu se stie cum“ de Pirandello, in regia lui Laszlo Bocsardi. Mircea Diaconu a deschis totusi teatrul tinerilor regizori din provincie. Prin programul „Buletin de Bucuresti“, regizori aflati la inceputul carierei sint invitati sa monteze la Nottara. Ca actor, Diaconu este foarte activ, jucind in mare parte din spectacolele de la Nottara, dar si pe marele ecran, fiind unul dintre cei mai de succes actori de film.

Floooorin Calinescuuu

Cel mai contestat director este zilele acestea Florin Calinescu. Showmanul nu s-a descurcat deloc la sefia unei institutii ce altadata a reprezentat enorm in peisajul teatral bucurestean. Teatrul Mic, desi aici pot fi vazuti Stefan Iordache, Mitica Popescu sau Valeria Seciu, ar putea fi foarte bine inchis fara sa i se simta prea mult lipsa. O serie de spectacole vii si foarte moderne se joaca la Teatrul Foarte Mic, insa acestea nu sint productii proprii, Teatrul Mic fiind pentru aceste montari doar „teatru gazda“. Ca actor, Calinescu nu a mai aparut decit in piesa „O zi din viata
lui Nicolae Ceausescu“, spectacol montat de Alexandru Tocilescu. De curind a debutat ca regizor cu ceea ce pare a fi cea mai proasta montare din Bucuresti, „Razboi cu Troia nu se face“.

Managerul femeie

Dorina Lazar este singurul manager de teatru femeie din Bucuresti, lucru ce nu a impiedicat-o sa se descurce foarte bine. Cu o bonomie dublata de o tenacitate ardeleneasca, ea conduce de ani buni corabia Teatrului Odeon: un repertoriu bun, cu spectacole in regia unor nume mari, dar si montari ale unor tineri de mare talent, cum e cazul lui Radu Afrim. Dorina Lazar joaca in multe spectacole ale teatrului pe care il conduce.

George Mihaita e un director activ, ce a avut curajul sa accepte spectacole care depasesc cu mult pretentiile unui teatru de comedie. Tompa Gabor a montat cu ceva vreme in urma „Ce zile frumoase“ de Samuel Beckett si „Ubu inlantuit“ de Alfred Jarry. Prin programul „Comedia tine la Tineri“, studenti si proaspat absolventi de teatru pot monta la sala mica a Teatrului de Comedie, facilitindu-li-se astfel afirmarea. George Mihaita joaca intr-o serie de spectacole ale Teatrului de Comedie.

Teatru non-stop

Cel mai tinar director este cel al celui mai tinar teatru: George Ivascu, directorul Teatrului Metropolis. Deschis sub semnul avangardei, nasit de regizorul David Esrig, Teatrul Metropolis se vrea un teatru al tineretului si, in plus
, un teatru deschis non-stop. Ivascu vrea ca tinerii artisti sa iasa din subsoluri, poduri si din pivnite si sa se afirme intr-un teatru adevarat, destinat lor. Desi e actor si poate fi vazut la National si la Comedie, Ivascu a afirmat ca nu va accepta sa joace in nici una dintre montarile teatrului pe care il conduce, media de virsta a actorilor fiind de dorit sa nu depaseasca 35 de ani. Teatrul Metropolis se va deschide in luna martie.

A demonstrat ca se poate

O adevarata poveste de succes vine de la Sibiu, in persoana actorului Constantin Chiriac, director al Teatrului „Radu Stanca“. Chiriac este creatorul celui mai mare festival international de teatru din Romania si conducatorul unui colectiv din ce in ce mai performant. Numai anul acesta, la Sibiu, vor putea fi vazute spectacole apartinind celor mai grele nume ale regiei romanesti: Andrei Serban, Silviu Purcarete, Tompa Gabor, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija.