Andrei Pleşu despre „subtilităţile“ apropierii PDL-PRM

Ni se cere să credem că, brusc, partidul pe care preşedintele l-a scos de la guvernare a devenit de o independenţă sinucigaşă
Cred că undeva în adânc, la temeliile imemoriale ale vieţii noastre politice, se petrec lucruri de o extremă, inanalizabilă, subtilitate. Lucruri pe care nu le pot înţelege nici poporul populist, nici elitele elitiste. Abia dacă percepem unele valuri de suprafaţă, dedesubtul cărora totul musteşte de mister.
Ce se vede? Mai nimic: câteva mici manevre politice, probabil, înşelătoare. „Chestiuni punctuale": PDL îl susţine pe CVT la vicepreşedinţia Senatului, în locul vechiului său membru, dl. Radu Berceanu. „Ei aş!", sare prostimea. Pe CVT? Ăla care zicea că PDL e o struţocămilă? Că Boc, dacă e pus să spele pe jos, trebuie să se urce pe scaun? Că Băsescu e un beţiv ordinar? „Da"- sună răspunsul. „E un compromis banal în viaţa politică, ca şi colaborarea cu Becali în Consiliul General al Municipiului Bucureşti." „Parol?" – se miră în continuare prostimea (cu elite cu tot). Şi principiile? Şi „reforma clasei politice"? „N-aţi înţeles nimic!" – zic urmaşii lui Machiavelli. „E o fineţe tehnică. Am dat vicepreşedinţia Senatului, ca să obţinem preşedinţia comisiei economice din Cameră şi două posturi de secretar." „Ce’ş copil
?" – mormăim în continuare noi ăştia, fără organ politic.
Ce mai contează cu două luni înainte de alegeri? Ce poţi câştiga, în şaizeci de zile, la şefia unei comisii economice, ca să compensezi ruşinea de a fi negociat cu un partid pe care îl părăsesc chiar membrii săi şi care nu mai poate spera să intre în parlamentul viitor? „Proştilor!" – ne răspund deştepţii. „De fapt, noi sabotăm alianţa PSD – PC! Şi atragem în PDL unii peremişti (Bravos!). Şi ne asigurăm de votul PRM la moţiunile noastre anti-PNL". Carevasăzică, sloganul PDL va fi, de-aci înainte: „Cu PRM împotriva tuturor!" Nu poţi decât să te identifici, modest, cu coana Efimiţa şi să zici: „Ca dumneata (bo)Boc-ule, mai rar cineva!"