Cocoşul Galic” a învins duminică naţionala Irlandei în deplasare, cu scorul de 20-17, în derby-ul celei de-a doua etape a Turneului celor Şase Naţiuni. A fost prima partidă de rugby disputată pe arena Croke Park din Dublin, care de obicei găzduieşte meciuri de fotbal galic. Pentru irlandezi a marcat O’Gara, care a reuşit un eseu şi a transformat patru lovituri de pedeapsă. Francezii au punctat prin Ibanez şi Clerc, care au reuşit câte un eseu, iar Skrela a reuşit o transformare şi două lovituri de pedeapsă. Beauxis a reuşit o transformare, contribuind decisiv la victoria francezilor.
Sâmbătă, Anglia a învins Italia, cu 20-7, iar Scoţia s-a impus în faţa reprezentativei Ţării Galilor, cu scorul de 21-9.
joi, 19 februarie 2009
Sediul TNB pus in pericol de fisuri si instalatiile anti-incediu
Teatrul National din Bucuresti "I.L. Caragiale" (TNB) a inceput demersurile de realizare a unor expertize si a unui studiu de fezabilitate in vederea reabilitarii cladirii din centrul Bucurestiului in care-si desfasoara activitatea, in acest sens urmand sa fie utilizata o suma de 27,2 milioane euro.
Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) a anuntat anul trecut ca va reabilita 23 de institutii culturale de importanta nationala din subordinea sa, printre care si TNB, printr-un imprumut de 250 de milioane euro accesat de statul roman la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Pentru lucrarile de reabilitare a Teatrului National, MCC a anuntat o finantare de 27,2 milioane euro.
In acest sens, arhitectul Romeo Belea, unul dintre autorii proiectului initial al Teatrului National din Bucuresti, a fost desemnat sa se ocupe de realizarea studiului de fezabilitate pentru intreaga cladire, pe baza unor expertize.
"Suntem intr-o faza preliminara studiului de fezabilitate, pe care o sa-l incepem in circa doua-trei saptamani. Deocamdata am realizat trei expertize cu privire la structura de rezistenta a cladirii si la instalatiile antiincendiu, urmand sa mai facem patru astfel de studii pentru celelalte tipuri de instalatii si mecanisme din Teatrul National", a declarat pentru Mediafax arhitectul Romeo Belea. El a precizat ca estimeaza ca pana la sfarsitul acestui an se va finaliza studiul de fezabilitate cu privire la TNB si ar putea fi demarat proiectul tehnic de reabilitare a cladirii. "Nu cred ca este posibil ca lucrarile de reabilitare efectiva a Teatrului National sa inceapa in acest an, pentru ca este vorba de o cladire mare pentru care trebuie sa se faca studiul de fezabilitate si proiectul tehnic de reabilitare fizica a cladirii. In plus
, sunt foarte multe proceduri birocratice pentru care trebuie sa respectam anumite termene", a precizat Romeo Belea.
Pe de alta parte, Ion Caramitru, directorul TNB, spune ca obiectivul principal este "securizarea cladirii".
"Sunt fisuri la cladirea Teatrului National. Este o cladire foarte grea, foarte inalta, cu goluri interne. Dupa incendiul din 1977, care a distrus complet Sala Mare, Ceausescu a dispus repararea si completarea constructiei propriu-zise. Astfel, teatrul a fost inaltat, in jurul cladirii s-au construit aripi noi, s-a marit Sala Mare. S-au adaugat sute de tone de greutate peste constructia initiala. Ulterior, cladirea s-a deplasat, insa nimeni nu a mai reparat-o", a declarat pentru Mediafax Ion Caramitru.
O alta problema a imobilului este instalatia antiincendiu, cladirea neputand fi foarte bine supravegheata. "Instalatia de incendiu este relativ pusa la punct, in sensul ca noi ne-am ocupat de acest aspect. Nenorocirea este insa ca in cladire isi desfasoara activitatea, in afara de TNB, mai multe institutii, printre care Opereta, Centrul National al Dansului, galerii de arta sau restaurante. TNB este capusat de aceste institutii, care au propriile sisteme
antiincendiu, fapt pentru care pompierii ni se plang ca nu pot sa supravegheze cladirea in tot perimetrul sau", a explicat Ion Caramitru.
Nevoia unui bun sistem de prevenire a incendiilor a fost repusa pe tapet de focul izbucnit in 2005 la Sala Studio din TNB, unde functiona Teatrul National de Opereta "Ion Dacian". In prezent, aceasta sala este in reparatii. Ea va reveni in folosinta Teatrului National de indata ce Opereta se va muta in fostul sediu al Senatului, Sala Omnia, care va fi reabilitata si adaptata potrivit cerintelor unui teatru de opereta, cu fonduri de la MCC.
Proiectarea cladirii TNB din Piata Universitatii a inceput in 1963, insa Teatrul National a inceput sa functioneze in acest sediu zece ani mai tarziu, fiind inaugurate pe rand trei sali: Sala Mare, Sala Studio si Sala Atelier.
Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) a anuntat anul trecut ca va reabilita 23 de institutii culturale de importanta nationala din subordinea sa, printre care si TNB, printr-un imprumut de 250 de milioane euro accesat de statul roman la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Pentru lucrarile de reabilitare a Teatrului National, MCC a anuntat o finantare de 27,2 milioane euro.
In acest sens, arhitectul Romeo Belea, unul dintre autorii proiectului initial al Teatrului National din Bucuresti, a fost desemnat sa se ocupe de realizarea studiului de fezabilitate pentru intreaga cladire, pe baza unor expertize.
"Suntem intr-o faza preliminara studiului de fezabilitate, pe care o sa-l incepem in circa doua-trei saptamani. Deocamdata am realizat trei expertize cu privire la structura de rezistenta a cladirii si la instalatiile antiincendiu, urmand sa mai facem patru astfel de studii pentru celelalte tipuri de instalatii si mecanisme din Teatrul National", a declarat pentru Mediafax arhitectul Romeo Belea. El a precizat ca estimeaza ca pana la sfarsitul acestui an se va finaliza studiul de fezabilitate cu privire la TNB si ar putea fi demarat proiectul tehnic de reabilitare a cladirii. "Nu cred ca este posibil ca lucrarile de reabilitare efectiva a Teatrului National sa inceapa in acest an, pentru ca este vorba de o cladire mare pentru care trebuie sa se faca studiul de fezabilitate si proiectul tehnic de reabilitare fizica a cladirii. In plus
, sunt foarte multe proceduri birocratice pentru care trebuie sa respectam anumite termene", a precizat Romeo Belea.
Pe de alta parte, Ion Caramitru, directorul TNB, spune ca obiectivul principal este "securizarea cladirii".
"Sunt fisuri la cladirea Teatrului National. Este o cladire foarte grea, foarte inalta, cu goluri interne. Dupa incendiul din 1977, care a distrus complet Sala Mare, Ceausescu a dispus repararea si completarea constructiei propriu-zise. Astfel, teatrul a fost inaltat, in jurul cladirii s-au construit aripi noi, s-a marit Sala Mare. S-au adaugat sute de tone de greutate peste constructia initiala. Ulterior, cladirea s-a deplasat, insa nimeni nu a mai reparat-o", a declarat pentru Mediafax Ion Caramitru.
O alta problema a imobilului este instalatia antiincendiu, cladirea neputand fi foarte bine supravegheata. "Instalatia de incendiu este relativ pusa la punct, in sensul ca noi ne-am ocupat de acest aspect. Nenorocirea este insa ca in cladire isi desfasoara activitatea, in afara de TNB, mai multe institutii, printre care Opereta, Centrul National al Dansului, galerii de arta sau restaurante. TNB este capusat de aceste institutii, care au propriile sisteme
antiincendiu, fapt pentru care pompierii ni se plang ca nu pot sa supravegheze cladirea in tot perimetrul sau", a explicat Ion Caramitru.
Nevoia unui bun sistem de prevenire a incendiilor a fost repusa pe tapet de focul izbucnit in 2005 la Sala Studio din TNB, unde functiona Teatrul National de Opereta "Ion Dacian". In prezent, aceasta sala este in reparatii. Ea va reveni in folosinta Teatrului National de indata ce Opereta se va muta in fostul sediu al Senatului, Sala Omnia, care va fi reabilitata si adaptata potrivit cerintelor unui teatru de opereta, cu fonduri de la MCC.
Proiectarea cladirii TNB din Piata Universitatii a inceput in 1963, insa Teatrul National a inceput sa functioneze in acest sediu zece ani mai tarziu, fiind inaugurate pe rand trei sali: Sala Mare, Sala Studio si Sala Atelier.
Mircea Cartarescu va fi propus la Premiul Nobel
Bruno Mazzoni, decan al Facultatii de Litere a Universitatii din Pisa, si-a declarat intentia ca intr-un viitor apropiat, alaturi de alti traducatori sau literati din Europa, sa propuna candidatura lui Mircea Cartarescu la Premiul Nobel pentru literatura, informeaza Rompres. Bruno Mazzoni este cel care a tradus trei dintre volumele lui Mircea Cartarescu in italiana, ultimul dintre ele, “Orbitor. Aripa stanga”, aparut in aceste zile la editura italiana Voland. Scriitorul roman urmeaza sa efectueze, in luna aprilie, un turneu de lansare a cartii sale in cateva dintre cele mai importante orase italiene: Roma, Pisa, Padova, Milano si probabil Torino.
De ce scriu plasticienii
La Galeria Dialog a Primariei Sectorului 2 este deschisa o expozitie de grafica, pictura si sculptura care merita toata atentia noastra, indiferent de gust. Pictura scrierii este treapta a doua a unui inedit proiect expozitional. De fapt, ce si-a propus Ruxandra Garofeanu, curatorul evenimentului, in momentul in care s-a gandit la un asemenea tip de expozitie? Sa restituie ceea ce inseamna intalnirea artelor. Stiind ca multi artisti nu se multumesc cu un singur demers artistic si pentru a-si pune in valoare personalitatea recurg la diverse mijloace de expresie in asa fel incat scriitori intr-o anumita perioada a vietii aleg pictura sau grafica, dupa cum plasticienii, obositi de mestesugul lor, considera ca se simt mai bine daca scriu, expozitia in doua trepte de la “Dialog” i-a avut mai intai in vedere pe scriitorii-pictori, iar apoi pe plasticienii-scritori. Prima treapta a fost vernisata in luna noiembrie si i-a numarat printre expozanti pe Tudor Arghezi, Radu Boureanu, Radu Petrescu, Mircea Ciobanu, Serban Foarta, Iolanda Malamen, Ion Flora. Audienta a fost foarte buna, ceea ce a determinat-o pe Ruxandra Garofeanu sa continue proiectul.
Sirato, Pallady, Margareta Sterian...
Pictura scrierii cuprinde artisti din generatii diferite. Putem admira lucrari apartinand lui Tonitza, Sirato, Pallady, mergand pana la cei mai tineri, Felix Lupu sau Adrian Sustea. Lucrarile maestrilor - in expozitie este prezent si Corneliu Baba - provin in general din cabinetul de stampe al Academiei sau din colectii particulare. Nu sunt lucrari mari, coplesitoare prin marimea lor. Cei care au conceput-o au fost atrasi de aspectul miniatural. Tocmai din acest motiv, orice vizitator al galeriei, indiferent de gradul sau de cultura, poate trai un confort aproape binecuvantat. Fata de expozitiile teribiliste, provocatoare, stridente care sunt acum “vedetele” celor mai multe dintre simezele noastre, privilegiul de a vedea niste bijuterii ale desenului si coloristicii trebuie cu adevarat apreciat si laudat. Distingem pe langa cei amintiti cromatica distinsa a acuarelelor lui Mihai Sarbulescu, autor crestin, remarcabil de asemenea si prin insemnarile sale din “Jurnal” sau din “Despre ucenicie”, carti la randul lor expuse in galerie. De altminteri, conform planului initial de a nu separa plastica de literatura, vitrinele ce cuprind carti sau manuscrise ale artistilor “insotesc” tablourile realizand astfel un tandem inspirat. Am retinut astfel romane de Ion Vlasiu si de Olga Greceanu, scrierile despre arta ale lui Tonitza, studiile lui Vasile Varga, poeziile Margaretei Sterian. Artista ne impresioneaza cu un tablou ce aminteste de Chagall, dar poate cele mai ciudate si “fragede” lucrari sunt desenele lui Octav Grigorescu, artist disparut prematur, fratele lui Ion Grigorescu...
Stihia creativitatii
Criticul de arta Pavel Susara, consultant pentru realizarea acestei expozitii, ne-a marturisit: “S-ar putea formula reprosul ca artistii prezenti in galerie nu sunt compatibili unul cu celalalt. Totusi, expozitia are unitate, si aceasta conteaza. Da unitate tocmai conceptul care a generat-o si evident limbajul universal al plasticii. De asemenea, vazandu-l pe artist in ambivalenta sa, putem sa realizam studii mult mai elaborate si mai pertinente decat daca acelasi artist ar fi privit exclusiv prin prisma criticii literare sau a criticii de arta. Astfel, descoperim mai bine stihia creativitatii si coagularea energiilor creatoare. Poate exista prejudecata ca o dimensiune este mai convingatoare decat cealalta. De fapt, este doar o problema de vizibilitate si nu de performanta. Bunaoara, Margareta Sterian si Ion Vlasiu sunt in egala masura pictori si scriitori. Nu e unul mai scriitor decat e artist plastic si invers. Noi, receptorii si criticii, avem vina ca privilegiem o dimensiune in detrimentul celeilalte. Si intr-un fel e normal ca un critic literar sa scoata in evidenta partea scrisului, iar criticul de arta, partea plastica. Arghezi, nu oricine, asadar, spunea ca se simte la fel de bine inzestrat atat pentru pictura, cat si pentru literatura. Dar, daca pentru literatura ai nevoie doar de un varf de creion, pictura iti cere vopsele si toate celelalte. Este o explicatie pragmatica.”
Proiectul nu e epuizat
Ruxandra Garofeanu, omul care in calitate de curator s-a implicat cel mai mult in realizarea proiectului, ne-a spus transant ca lucrurile nu se pot opri aici. Prin ceea ce am facut a fost circumscris un domeniu, dar nici pe departe nu poate fi vorba de epuizarea sa. Prima expozitie a avut mare succes. Publicul a putut vedea desene de Mihai Sora, ceea ce e mai mult decat insolit. Am intrebat-o imediat cum explica absenta lui Marin Sorescu din expozitia din noiembrie, stiut fiind bine faptul ca marele scriitor avea certe valente de plastician. Astfel, am ajuns in posesia unei informatii stupefiante. Ruxandra Garofeanu intentiona sa realizeze o expozitie “Marin Sorescu pictor” chiar in luna februarie, luna atat a nasterii, cat si a mortii poetului, dar pur si simplu s-a lovit de refuzul rudelor acestuia de a-i incredinta lucrarile. Nu e de altminteri prima data cand in istoria culturii neamurile unei personalitati se cred proprietari absoluti ai operei celui cu care s-au inrudit. In felul acesta un proiect interesant si asteptat nu a putut fi pus in practica. Cu mai multe insistente poate situatia se va remedia. Toata lumea ar avea de castigat. Pana atunci insa a treia treapta a expozitiei ne va oferi in jur de 20 de lucrari apartinand lui Victor Brauner, din ciclul “pictopoezii”, lui Hans Mattis-Teutsch, Oscar Han si altii, artisti faimosi, dar in egala masura valorosi teoreticieni. Intr-adevar, lucrurile nu se pot opri aici...
Sirato, Pallady, Margareta Sterian...
Pictura scrierii cuprinde artisti din generatii diferite. Putem admira lucrari apartinand lui Tonitza, Sirato, Pallady, mergand pana la cei mai tineri, Felix Lupu sau Adrian Sustea. Lucrarile maestrilor - in expozitie este prezent si Corneliu Baba - provin in general din cabinetul de stampe al Academiei sau din colectii particulare. Nu sunt lucrari mari, coplesitoare prin marimea lor. Cei care au conceput-o au fost atrasi de aspectul miniatural. Tocmai din acest motiv, orice vizitator al galeriei, indiferent de gradul sau de cultura, poate trai un confort aproape binecuvantat. Fata de expozitiile teribiliste, provocatoare, stridente care sunt acum “vedetele” celor mai multe dintre simezele noastre, privilegiul de a vedea niste bijuterii ale desenului si coloristicii trebuie cu adevarat apreciat si laudat. Distingem pe langa cei amintiti cromatica distinsa a acuarelelor lui Mihai Sarbulescu, autor crestin, remarcabil de asemenea si prin insemnarile sale din “Jurnal” sau din “Despre ucenicie”, carti la randul lor expuse in galerie. De altminteri, conform planului initial de a nu separa plastica de literatura, vitrinele ce cuprind carti sau manuscrise ale artistilor “insotesc” tablourile realizand astfel un tandem inspirat. Am retinut astfel romane de Ion Vlasiu si de Olga Greceanu, scrierile despre arta ale lui Tonitza, studiile lui Vasile Varga, poeziile Margaretei Sterian. Artista ne impresioneaza cu un tablou ce aminteste de Chagall, dar poate cele mai ciudate si “fragede” lucrari sunt desenele lui Octav Grigorescu, artist disparut prematur, fratele lui Ion Grigorescu...
Stihia creativitatii
Criticul de arta Pavel Susara, consultant pentru realizarea acestei expozitii, ne-a marturisit: “S-ar putea formula reprosul ca artistii prezenti in galerie nu sunt compatibili unul cu celalalt. Totusi, expozitia are unitate, si aceasta conteaza. Da unitate tocmai conceptul care a generat-o si evident limbajul universal al plasticii. De asemenea, vazandu-l pe artist in ambivalenta sa, putem sa realizam studii mult mai elaborate si mai pertinente decat daca acelasi artist ar fi privit exclusiv prin prisma criticii literare sau a criticii de arta. Astfel, descoperim mai bine stihia creativitatii si coagularea energiilor creatoare. Poate exista prejudecata ca o dimensiune este mai convingatoare decat cealalta. De fapt, este doar o problema de vizibilitate si nu de performanta. Bunaoara, Margareta Sterian si Ion Vlasiu sunt in egala masura pictori si scriitori. Nu e unul mai scriitor decat e artist plastic si invers. Noi, receptorii si criticii, avem vina ca privilegiem o dimensiune in detrimentul celeilalte. Si intr-un fel e normal ca un critic literar sa scoata in evidenta partea scrisului, iar criticul de arta, partea plastica. Arghezi, nu oricine, asadar, spunea ca se simte la fel de bine inzestrat atat pentru pictura, cat si pentru literatura. Dar, daca pentru literatura ai nevoie doar de un varf de creion, pictura iti cere vopsele si toate celelalte. Este o explicatie pragmatica.”
Proiectul nu e epuizat
Ruxandra Garofeanu, omul care in calitate de curator s-a implicat cel mai mult in realizarea proiectului, ne-a spus transant ca lucrurile nu se pot opri aici. Prin ceea ce am facut a fost circumscris un domeniu, dar nici pe departe nu poate fi vorba de epuizarea sa. Prima expozitie a avut mare succes. Publicul a putut vedea desene de Mihai Sora, ceea ce e mai mult decat insolit. Am intrebat-o imediat cum explica absenta lui Marin Sorescu din expozitia din noiembrie, stiut fiind bine faptul ca marele scriitor avea certe valente de plastician. Astfel, am ajuns in posesia unei informatii stupefiante. Ruxandra Garofeanu intentiona sa realizeze o expozitie “Marin Sorescu pictor” chiar in luna februarie, luna atat a nasterii, cat si a mortii poetului, dar pur si simplu s-a lovit de refuzul rudelor acestuia de a-i incredinta lucrarile. Nu e de altminteri prima data cand in istoria culturii neamurile unei personalitati se cred proprietari absoluti ai operei celui cu care s-au inrudit. In felul acesta un proiect interesant si asteptat nu a putut fi pus in practica. Cu mai multe insistente poate situatia se va remedia. Toata lumea ar avea de castigat. Pana atunci insa a treia treapta a expozitiei ne va oferi in jur de 20 de lucrari apartinand lui Victor Brauner, din ciclul “pictopoezii”, lui Hans Mattis-Teutsch, Oscar Han si altii, artisti faimosi, dar in egala masura valorosi teoreticieni. Intr-adevar, lucrurile nu se pot opri aici...
Directorii de teatru „jucatori“
Nefiind implementata inca institutia managerului profesionist, ca in sistemul
sanitar, directorii de teatru provin din rindurile actorilor sau ale regizorilor.
Fara a fi in mod special instruiti pentru aceasta meserie, se descurca si ei cum pot. Unii mai bine, altii mai rau.
„Primul director al tarii“
Ion Caramitru este „primul director al tarii“, dat fiind faptul ca institutia pe care o conduce este cea a Teatrului National din Bucuresti. Venit dupa neagra guvernare a lui Dinu Sararu, in care spectacole de calitate au fost scoase abuziv de pe afis, alocindu-se sume monstruoase in montari megalomanice, gen „Apus de soare“, sau in piese-cult ale propriei personalitati, precum „Crima pentru pamint“, Caramitru a avut din partea artistilor si a publicului un mare credit. „Oricum, mai rau decit pe vremea lui Sararu nu se poate“, spuneau tinerii actori care statusera in buna parte pe tusa sub conducerea pro-pesedista. Fost ministru al Culturii, Caramitru parea sa aiba acel know-how necesar scoaterii primei scene a tarii din marasm. Chiar daca el nu a confirmat pe de-a-ntregul, nefiind capabil de revolutia pe care a facut-o la National Andrei Serban, Caramitru a facut totusi citeva mutari bune: l-a invitat pe Yuriy Kordonskiy sa monteze „Inima de ciine“, prilej cu care l-a adus pe scena Nationalului pe Victor Rebengiuc si, poate cea mai de succes initiativa, a redeschis portile „Conferintelor Teatrului National“, eveniment celebru in perioada interbelica. Personalitati din lumea culturii, a politicii, istorici si savanti vin in fiecare duminica dimineata si conferentiaza pentru publicul bucurestean. O initiativa indoielnica a directorului TNB a fost montarea „Burghezului gentilom“, o promisiune pe cit de mareata, pe atit de neacoperita, frizind bunul-gust si chiar bunul-simt. Ca actor, Caramitru se exprima pe scena Teatrului Bulandra, in „Sorry“, regia Yuriy Kordonskiy, si in „Sase personaje in cautarea unui autor“, in regia lui Liviu Ciulei. Pe scena teatrului pe care-l con-duce va aparea in „Eduard al-III-lea“ de Shakespeare, montare ce-i va apartine lui Alexandru Tocilescu.
Teatru de bulevard
Mircea Diaconu este de sase ani incoace directorul Teatrului Nottara. Un teatru situat pe Bulevadrul Magheru, cu un repertoriu pe masura, constituit in mare parte din piese bulevardiere. Putine sint spectacolele ce merita cu adevarat vazute la Nottara, printre ele numarindu-se montarile lui Petre Bokor si „Nu se stie cum“ de Pirandello, in regia lui Laszlo Bocsardi. Mircea Diaconu a deschis totusi teatrul tinerilor regizori din provincie. Prin programul „Buletin de Bucuresti“, regizori aflati la inceputul carierei sint invitati sa monteze la Nottara. Ca actor, Diaconu este foarte activ, jucind in mare parte din spectacolele de la Nottara, dar si pe marele ecran, fiind unul dintre cei mai de succes actori de film.
Floooorin Calinescuuu
Cel mai contestat director este zilele acestea Florin Calinescu. Showmanul nu s-a descurcat deloc la sefia unei institutii ce altadata a reprezentat enorm in peisajul teatral bucurestean. Teatrul Mic, desi aici pot fi vazuti Stefan Iordache, Mitica Popescu sau Valeria Seciu, ar putea fi foarte bine inchis fara sa i se simta prea mult lipsa. O serie de spectacole vii si foarte moderne se joaca la Teatrul Foarte Mic, insa acestea nu sint productii proprii, Teatrul Mic fiind pentru aceste montari doar „teatru gazda“. Ca actor, Calinescu nu a mai aparut decit in piesa „O zi din viata
lui Nicolae Ceausescu“, spectacol montat de Alexandru Tocilescu. De curind a debutat ca regizor cu ceea ce pare a fi cea mai proasta montare din Bucuresti, „Razboi cu Troia nu se face“.
Managerul femeie
Dorina Lazar este singurul manager de teatru femeie din Bucuresti, lucru ce nu a impiedicat-o sa se descurce foarte bine. Cu o bonomie dublata de o tenacitate ardeleneasca, ea conduce de ani buni corabia Teatrului Odeon: un repertoriu bun, cu spectacole in regia unor nume mari, dar si montari ale unor tineri de mare talent, cum e cazul lui Radu Afrim. Dorina Lazar joaca in multe spectacole ale teatrului pe care il conduce.
George Mihaita e un director activ, ce a avut curajul sa accepte spectacole care depasesc cu mult pretentiile unui teatru de comedie. Tompa Gabor a montat cu ceva vreme in urma „Ce zile frumoase“ de Samuel Beckett si „Ubu inlantuit“ de Alfred Jarry. Prin programul „Comedia tine la Tineri“, studenti si proaspat absolventi de teatru pot monta la sala mica a Teatrului de Comedie, facilitindu-li-se astfel afirmarea. George Mihaita joaca intr-o serie de spectacole ale Teatrului de Comedie.
Teatru non-stop
Cel mai tinar director este cel al celui mai tinar teatru: George Ivascu, directorul Teatrului Metropolis. Deschis sub semnul avangardei, nasit de regizorul David Esrig, Teatrul Metropolis se vrea un teatru al tineretului si, in plus
, un teatru deschis non-stop. Ivascu vrea ca tinerii artisti sa iasa din subsoluri, poduri si din pivnite si sa se afirme intr-un teatru adevarat, destinat lor. Desi e actor si poate fi vazut la National si la Comedie, Ivascu a afirmat ca nu va accepta sa joace in nici una dintre montarile teatrului pe care il conduce, media de virsta a actorilor fiind de dorit sa nu depaseasca 35 de ani. Teatrul Metropolis se va deschide in luna martie.
A demonstrat ca se poate
O adevarata poveste de succes vine de la Sibiu, in persoana actorului Constantin Chiriac, director al Teatrului „Radu Stanca“. Chiriac este creatorul celui mai mare festival international de teatru din Romania si conducatorul unui colectiv din ce in ce mai performant. Numai anul acesta, la Sibiu, vor putea fi vazute spectacole apartinind celor mai grele nume ale regiei romanesti: Andrei Serban, Silviu Purcarete, Tompa Gabor, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija.
sanitar, directorii de teatru provin din rindurile actorilor sau ale regizorilor.
Fara a fi in mod special instruiti pentru aceasta meserie, se descurca si ei cum pot. Unii mai bine, altii mai rau.
„Primul director al tarii“
Ion Caramitru este „primul director al tarii“, dat fiind faptul ca institutia pe care o conduce este cea a Teatrului National din Bucuresti. Venit dupa neagra guvernare a lui Dinu Sararu, in care spectacole de calitate au fost scoase abuziv de pe afis, alocindu-se sume monstruoase in montari megalomanice, gen „Apus de soare“, sau in piese-cult ale propriei personalitati, precum „Crima pentru pamint“, Caramitru a avut din partea artistilor si a publicului un mare credit. „Oricum, mai rau decit pe vremea lui Sararu nu se poate“, spuneau tinerii actori care statusera in buna parte pe tusa sub conducerea pro-pesedista. Fost ministru al Culturii, Caramitru parea sa aiba acel know-how necesar scoaterii primei scene a tarii din marasm. Chiar daca el nu a confirmat pe de-a-ntregul, nefiind capabil de revolutia pe care a facut-o la National Andrei Serban, Caramitru a facut totusi citeva mutari bune: l-a invitat pe Yuriy Kordonskiy sa monteze „Inima de ciine“, prilej cu care l-a adus pe scena Nationalului pe Victor Rebengiuc si, poate cea mai de succes initiativa, a redeschis portile „Conferintelor Teatrului National“, eveniment celebru in perioada interbelica. Personalitati din lumea culturii, a politicii, istorici si savanti vin in fiecare duminica dimineata si conferentiaza pentru publicul bucurestean. O initiativa indoielnica a directorului TNB a fost montarea „Burghezului gentilom“, o promisiune pe cit de mareata, pe atit de neacoperita, frizind bunul-gust si chiar bunul-simt. Ca actor, Caramitru se exprima pe scena Teatrului Bulandra, in „Sorry“, regia Yuriy Kordonskiy, si in „Sase personaje in cautarea unui autor“, in regia lui Liviu Ciulei. Pe scena teatrului pe care-l con-duce va aparea in „Eduard al-III-lea“ de Shakespeare, montare ce-i va apartine lui Alexandru Tocilescu.
Teatru de bulevard
Mircea Diaconu este de sase ani incoace directorul Teatrului Nottara. Un teatru situat pe Bulevadrul Magheru, cu un repertoriu pe masura, constituit in mare parte din piese bulevardiere. Putine sint spectacolele ce merita cu adevarat vazute la Nottara, printre ele numarindu-se montarile lui Petre Bokor si „Nu se stie cum“ de Pirandello, in regia lui Laszlo Bocsardi. Mircea Diaconu a deschis totusi teatrul tinerilor regizori din provincie. Prin programul „Buletin de Bucuresti“, regizori aflati la inceputul carierei sint invitati sa monteze la Nottara. Ca actor, Diaconu este foarte activ, jucind in mare parte din spectacolele de la Nottara, dar si pe marele ecran, fiind unul dintre cei mai de succes actori de film.
Floooorin Calinescuuu
Cel mai contestat director este zilele acestea Florin Calinescu. Showmanul nu s-a descurcat deloc la sefia unei institutii ce altadata a reprezentat enorm in peisajul teatral bucurestean. Teatrul Mic, desi aici pot fi vazuti Stefan Iordache, Mitica Popescu sau Valeria Seciu, ar putea fi foarte bine inchis fara sa i se simta prea mult lipsa. O serie de spectacole vii si foarte moderne se joaca la Teatrul Foarte Mic, insa acestea nu sint productii proprii, Teatrul Mic fiind pentru aceste montari doar „teatru gazda“. Ca actor, Calinescu nu a mai aparut decit in piesa „O zi din viata
lui Nicolae Ceausescu“, spectacol montat de Alexandru Tocilescu. De curind a debutat ca regizor cu ceea ce pare a fi cea mai proasta montare din Bucuresti, „Razboi cu Troia nu se face“.
Managerul femeie
Dorina Lazar este singurul manager de teatru femeie din Bucuresti, lucru ce nu a impiedicat-o sa se descurce foarte bine. Cu o bonomie dublata de o tenacitate ardeleneasca, ea conduce de ani buni corabia Teatrului Odeon: un repertoriu bun, cu spectacole in regia unor nume mari, dar si montari ale unor tineri de mare talent, cum e cazul lui Radu Afrim. Dorina Lazar joaca in multe spectacole ale teatrului pe care il conduce.
George Mihaita e un director activ, ce a avut curajul sa accepte spectacole care depasesc cu mult pretentiile unui teatru de comedie. Tompa Gabor a montat cu ceva vreme in urma „Ce zile frumoase“ de Samuel Beckett si „Ubu inlantuit“ de Alfred Jarry. Prin programul „Comedia tine la Tineri“, studenti si proaspat absolventi de teatru pot monta la sala mica a Teatrului de Comedie, facilitindu-li-se astfel afirmarea. George Mihaita joaca intr-o serie de spectacole ale Teatrului de Comedie.
Teatru non-stop
Cel mai tinar director este cel al celui mai tinar teatru: George Ivascu, directorul Teatrului Metropolis. Deschis sub semnul avangardei, nasit de regizorul David Esrig, Teatrul Metropolis se vrea un teatru al tineretului si, in plus
, un teatru deschis non-stop. Ivascu vrea ca tinerii artisti sa iasa din subsoluri, poduri si din pivnite si sa se afirme intr-un teatru adevarat, destinat lor. Desi e actor si poate fi vazut la National si la Comedie, Ivascu a afirmat ca nu va accepta sa joace in nici una dintre montarile teatrului pe care il conduce, media de virsta a actorilor fiind de dorit sa nu depaseasca 35 de ani. Teatrul Metropolis se va deschide in luna martie.
A demonstrat ca se poate
O adevarata poveste de succes vine de la Sibiu, in persoana actorului Constantin Chiriac, director al Teatrului „Radu Stanca“. Chiriac este creatorul celui mai mare festival international de teatru din Romania si conducatorul unui colectiv din ce in ce mai performant. Numai anul acesta, la Sibiu, vor putea fi vazute spectacole apartinind celor mai grele nume ale regiei romanesti: Andrei Serban, Silviu Purcarete, Tompa Gabor, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija.
Cristian Tudor Popescu, noul preşedinte al Clubului Român de Presă
irectorul cotidianului Gândul, Cristian Tudor Popescu, a fost ales preşedinte al Clubului Roman de Presă. El a fost şi singurul candidat la şefia CRP şi va ocupa fotoliul timp
de un an.
Cristian Tudor Popescu a fost votat de 113 membrii, 16 au votat împotrivă iar 8 au fost indecişi. Directorul cotidianului Gândul a afirmat că un obiectiv important, în noul său mandat, este adoptarea unui document al Clubului Român de Presă, care reglementează relaţia patronilor media cu editorii şi jurnaliştii.
Membrii Clubului au mai decis ca organizaţia jurnaliştilor să se despartă de cea a patronatelor, tocmai pentru a spori independenţa jurnaliştilor.
de un an.
Cristian Tudor Popescu a fost votat de 113 membrii, 16 au votat împotrivă iar 8 au fost indecişi. Directorul cotidianului Gândul a afirmat că un obiectiv important, în noul său mandat, este adoptarea unui document al Clubului Român de Presă, care reglementează relaţia patronilor media cu editorii şi jurnaliştii.
Membrii Clubului au mai decis ca organizaţia jurnaliştilor să se despartă de cea a patronatelor, tocmai pentru a spori independenţa jurnaliştilor.
O "Biografie" exemplara
O neasteptata, splendida Biografie a lui Constantin Brancusi scoate, la Editura Artemis, Alexandru Buican. Marturisesc ca nu stiam nimic despre autor; aflu de pe coperta a patra a masivului volum ca Domnia-Sa "a publicat piese de teatru, eseuri si articole, iar din luna februarie a anului 2000, traind la New-York si frecventand faimoasa institutie de cultura care este NEW-YORK PUBLIC LIBRARY, s-a dedicat investigarii multor mii de pagini
de memorialistica" privitoare la sculptorul roman. Surpriza - benefica - este cu atat mai mare cu cat lucrarea nu apartine unuia din "brancusologii" mai mult sau mai putin consacrati, ci unuia aproape necunoscut in spatiul unor astfel de intreprinderi. (Dar - pastrand, desigur, proportiile - nici G. Calinescu, la vremea redactarii "Vietii lui Mihai Eminescu", nu facea figura unui "specialist" in avatarurile existentiale si estetice ale creatorului "Odei in metru antic").
Prima impresie dupa lectura Biografiei este de exhaustivitate. Pare ca nimic nu scapa biografului in privinta subiectului sau: de la nasterea si copilaria in Hobita si pana la moartea sa din iarna lui 1957, la Paris, Brancusi e insotit pas cu pas, cu un impresionant bagaj documentar, de Alexandru Buican (numai "Notele" - 998! - si "Bibliografia" insumeaza la finalul cartii 50 de pagini). Structurate cronologic, capitolele urmaresc cu acribie toate fazele evolutiei artistice brancusiene (etapa bucuresteana, cea petrecuta in atelierul lui Rodin, "drumul cel lung" al consacrarii pariziene si cel, mai scurt, al faimei americane), toate aventurile sentimentale, toate prieteniile cu celebritatile epocii, generozitatile si idiosincraziile proprii unui geniu, epopeea realizarii ansamblului de la Tirgu-Jiu etc., totul intr-un stil
a carui sobrietate nu impiedeca o lectura alerta, proprie "best-seller"-urilor. Mai mult, autorul nu ezita sa riste, in mici eseuri risipite ici-colo, judecati socio-culturale asupra fizionomiei taranului ori intectualului roman de la inceputul secolului XX, avand insa mereu grija sa le aduca in matca temei sale. Scurt spus, o carte pe care, incepand-o, n-o mai poti lasa din mana.
de memorialistica" privitoare la sculptorul roman. Surpriza - benefica - este cu atat mai mare cu cat lucrarea nu apartine unuia din "brancusologii" mai mult sau mai putin consacrati, ci unuia aproape necunoscut in spatiul unor astfel de intreprinderi. (Dar - pastrand, desigur, proportiile - nici G. Calinescu, la vremea redactarii "Vietii lui Mihai Eminescu", nu facea figura unui "specialist" in avatarurile existentiale si estetice ale creatorului "Odei in metru antic").
Prima impresie dupa lectura Biografiei este de exhaustivitate. Pare ca nimic nu scapa biografului in privinta subiectului sau: de la nasterea si copilaria in Hobita si pana la moartea sa din iarna lui 1957, la Paris, Brancusi e insotit pas cu pas, cu un impresionant bagaj documentar, de Alexandru Buican (numai "Notele" - 998! - si "Bibliografia" insumeaza la finalul cartii 50 de pagini). Structurate cronologic, capitolele urmaresc cu acribie toate fazele evolutiei artistice brancusiene (etapa bucuresteana, cea petrecuta in atelierul lui Rodin, "drumul cel lung" al consacrarii pariziene si cel, mai scurt, al faimei americane), toate aventurile sentimentale, toate prieteniile cu celebritatile epocii, generozitatile si idiosincraziile proprii unui geniu, epopeea realizarii ansamblului de la Tirgu-Jiu etc., totul intr-un stil
a carui sobrietate nu impiedeca o lectura alerta, proprie "best-seller"-urilor. Mai mult, autorul nu ezita sa riste, in mici eseuri risipite ici-colo, judecati socio-culturale asupra fizionomiei taranului ori intectualului roman de la inceputul secolului XX, avand insa mereu grija sa le aduca in matca temei sale. Scurt spus, o carte pe care, incepand-o, n-o mai poti lasa din mana.
Herta Muller:"Nu scriu pentru Nobel"
ineri seara, scriitoarea germana de origine romana Herta Müller a facut neincapatoare sala de la parterul Institutului Cultural Roman.
Autoarea, de doua ori nominalizata la Premiul Nobel pentru literatura, a citit, impreuna cu traducatoarea ei in limba romana, Nora Iuga, poezii din cel mai recent volum aparut in Romania, la Editura Vinea: "Im Haarknoten wohnt eine Dame/In coc locuieste o dama" (2006), dar si din "Este sau nu este Ion" (2005), publicat la Polirom.
Publicul a ascultat poeziile atat in varianta germana, cu taieturile din ziare ale Hertei Muller, cat si in traducerea romana, asa cum apareau in volumul de la Vinea.
EVZ: De ce v-ati lucrat volumele de poezie cu foarfeca in mana?
Herta Muller: Asa m-am obisnuit. Am inceput sa fac asta, in loc sa trimit vederi cand am fost plecata. Atunci am pus pe foi albe cuvinte taiate din ziar, niste texte foarte scurte, pe care le-am trimis la prieteni.
Dupa aceea am inceput sa fac asta pentru mine, acasa. Mi-am cumparat dulapioare si am asezat cuvintele alfabetic. Din nevoia de a lucra mai simplu, pana la urma am avut un atelier. Am inceput asa de peste zece ani si acum, pur si simplu, face parte din munca mea. E nici mai mult, nici mai putin decat un fel de a scrie.
Va feriti de spectacolul mediatic? De ce?
Nu e profesia mea. Eu scriu, nu sunt artist de circ, nici actor de cinema sau de teatru. Am o profesie care necesita singuratate, sa stau cu mine la o masa, cu o hartie. La restul nu fac fata, nici n-am de ce...
Aveti vreo nostalgie acum legata de Romania?
Nu e cuvantul potrivit "nostalgie". De multe ori ma intreb de ce un numar mare de persoane au parasit tara asta. Au dat din mana ceva sigur, ce pentru altii e de la sine inteles: sa fii acasa. Eu nu sunt nostalgica, dar ma preocupa ca n-au plecat cei mai prosti, mai imorali, ci au ramas aia.
Biografia mea a fost tot atat de valabila ca biografia lui Ceausescu, dar eu a trebuit sa o iau din loc, iar el a fost stapanul peste tot si peste toate. Astea sunt niste nedreptati ale caror urmari raman, nu le poti face sa dispara. Cel mai tragic e ca au murit multi si dupa ce a cazut dictatura, ei nu invie. Iar asta ma enerveaza.
Premiul Nobel pentru literatura v-ar compensa o parte din problemele pe care vi le-a creat dictatura?
Nici nu ma preocupa. In Romania intotdeauna sunt intrebata de acest premiu. Nu eu m-am propus, eu nu scriu pentru asta. Ce este Nobelul?
E un premiu literar foarte obisnuit, nu e ceva supranatural, tine de un juriu. Ce deosebeste acest premiu de altele e doar suma mare de bani. Nu as fi alta persoana daca il primesc sau nu-l primesc.
Dar scriitorul german Gunter Grass, laureat cu Nobel, a gresit ca nu a marturisit povestea lui cu Waffen-SS?
A gresit foarte mult. A tacea in acest mod in atatea situatii, cand s-a expus foarte des si pe tema asta, nespunand ce este cu el, este echivalent cu minciuna. Ma deranjeaza foarte mult si nu numai pe mine.
Cred ca a pierdut foarte mult public in Germania, dar si in Polonia, si in Israel. El s-a straduit mult sa arate integritate morala si s-a amestecat foarte mult in discutiile politice in Germania. Si-a creat o imagine de om foarte corect. La urma, s-a dovedit ca nu-i chiar asa.
Ce autori romani contemporani cititi si va plac cel mai mult?
Cunosc mai multi, dar scriitorul meu preferat este Gellu Naum, ale carui texte le ador. Dupa el, inca n-am intalnit pe nimeni care sa ma incante asa de mult. La el am admirat si integritatea umana, combinatia intre demnitate si valoare artistica.
Aprobati frica germanilor de o invazie a romanilor acum, cand am intrat in UE?
Pot sa inteleg ca fiecaruia ii e frica de celalalt. Piata este destul de ingramadita, modul de productie nu se simplifica, ci se complica foarte mult. Ramuri industriale germane se muta in tari ca Polonia, Romania, China, unde e mai ieftin.
In Germania, toate astea au urmari, chiar e un mic dezastru. Ce sa faci, asa trebuie sa fie, lumea se dezvolta si Romania are dreptul sa-si primeasca libertatea si posibilitatile pe piata internationala.
CARTE DE VIZITA
Exilul a consacrat-o
Asemenea celorlalti tineri scriitori germani din Romania cu care a facut parte din Aktionsgruppe Banat, Herta Muller a plecat din tara in 1987. Scriitoarea, nascuta in 1953, a ales exilul in Germania dupa ani intregi de hartuire politica, care i-au adus interdictia de a mai publica in tara.
Ajunsa in Occident, ea a publicat peste 20 de volume care i-au adus distinctii literare importante, cum ar fi Premiul "Franz Kafka" sau pe cele ale oraselor Graz si Bremen.
Autoarea isi dedica "Animalul inimii", publicat la Polirom si premiat cu International IMPAC Dublin Literary Award, "prietenilor mei romani care au fost ucisi in timpul regimului Ceausescu".
Autoarea, de doua ori nominalizata la Premiul Nobel pentru literatura, a citit, impreuna cu traducatoarea ei in limba romana, Nora Iuga, poezii din cel mai recent volum aparut in Romania, la Editura Vinea: "Im Haarknoten wohnt eine Dame/In coc locuieste o dama" (2006), dar si din "Este sau nu este Ion" (2005), publicat la Polirom.
Publicul a ascultat poeziile atat in varianta germana, cu taieturile din ziare ale Hertei Muller, cat si in traducerea romana, asa cum apareau in volumul de la Vinea.
EVZ: De ce v-ati lucrat volumele de poezie cu foarfeca in mana?
Herta Muller: Asa m-am obisnuit. Am inceput sa fac asta, in loc sa trimit vederi cand am fost plecata. Atunci am pus pe foi albe cuvinte taiate din ziar, niste texte foarte scurte, pe care le-am trimis la prieteni.
Dupa aceea am inceput sa fac asta pentru mine, acasa. Mi-am cumparat dulapioare si am asezat cuvintele alfabetic. Din nevoia de a lucra mai simplu, pana la urma am avut un atelier. Am inceput asa de peste zece ani si acum, pur si simplu, face parte din munca mea. E nici mai mult, nici mai putin decat un fel de a scrie.
Va feriti de spectacolul mediatic? De ce?
Nu e profesia mea. Eu scriu, nu sunt artist de circ, nici actor de cinema sau de teatru. Am o profesie care necesita singuratate, sa stau cu mine la o masa, cu o hartie. La restul nu fac fata, nici n-am de ce...
Aveti vreo nostalgie acum legata de Romania?
Nu e cuvantul potrivit "nostalgie". De multe ori ma intreb de ce un numar mare de persoane au parasit tara asta. Au dat din mana ceva sigur, ce pentru altii e de la sine inteles: sa fii acasa. Eu nu sunt nostalgica, dar ma preocupa ca n-au plecat cei mai prosti, mai imorali, ci au ramas aia.
Biografia mea a fost tot atat de valabila ca biografia lui Ceausescu, dar eu a trebuit sa o iau din loc, iar el a fost stapanul peste tot si peste toate. Astea sunt niste nedreptati ale caror urmari raman, nu le poti face sa dispara. Cel mai tragic e ca au murit multi si dupa ce a cazut dictatura, ei nu invie. Iar asta ma enerveaza.
Premiul Nobel pentru literatura v-ar compensa o parte din problemele pe care vi le-a creat dictatura?
Nici nu ma preocupa. In Romania intotdeauna sunt intrebata de acest premiu. Nu eu m-am propus, eu nu scriu pentru asta. Ce este Nobelul?
E un premiu literar foarte obisnuit, nu e ceva supranatural, tine de un juriu. Ce deosebeste acest premiu de altele e doar suma mare de bani. Nu as fi alta persoana daca il primesc sau nu-l primesc.
Dar scriitorul german Gunter Grass, laureat cu Nobel, a gresit ca nu a marturisit povestea lui cu Waffen-SS?
A gresit foarte mult. A tacea in acest mod in atatea situatii, cand s-a expus foarte des si pe tema asta, nespunand ce este cu el, este echivalent cu minciuna. Ma deranjeaza foarte mult si nu numai pe mine.
Cred ca a pierdut foarte mult public in Germania, dar si in Polonia, si in Israel. El s-a straduit mult sa arate integritate morala si s-a amestecat foarte mult in discutiile politice in Germania. Si-a creat o imagine de om foarte corect. La urma, s-a dovedit ca nu-i chiar asa.
Ce autori romani contemporani cititi si va plac cel mai mult?
Cunosc mai multi, dar scriitorul meu preferat este Gellu Naum, ale carui texte le ador. Dupa el, inca n-am intalnit pe nimeni care sa ma incante asa de mult. La el am admirat si integritatea umana, combinatia intre demnitate si valoare artistica.
Aprobati frica germanilor de o invazie a romanilor acum, cand am intrat in UE?
Pot sa inteleg ca fiecaruia ii e frica de celalalt. Piata este destul de ingramadita, modul de productie nu se simplifica, ci se complica foarte mult. Ramuri industriale germane se muta in tari ca Polonia, Romania, China, unde e mai ieftin.
In Germania, toate astea au urmari, chiar e un mic dezastru. Ce sa faci, asa trebuie sa fie, lumea se dezvolta si Romania are dreptul sa-si primeasca libertatea si posibilitatile pe piata internationala.
CARTE DE VIZITA
Exilul a consacrat-o
Asemenea celorlalti tineri scriitori germani din Romania cu care a facut parte din Aktionsgruppe Banat, Herta Muller a plecat din tara in 1987. Scriitoarea, nascuta in 1953, a ales exilul in Germania dupa ani intregi de hartuire politica, care i-au adus interdictia de a mai publica in tara.
Ajunsa in Occident, ea a publicat peste 20 de volume care i-au adus distinctii literare importante, cum ar fi Premiul "Franz Kafka" sau pe cele ale oraselor Graz si Bremen.
Autoarea isi dedica "Animalul inimii", publicat la Polirom si premiat cu International IMPAC Dublin Literary Award, "prietenilor mei romani care au fost ucisi in timpul regimului Ceausescu".
joi, 18 decembrie 2008
SIF-urile urmeaza evolutia BET-ului cu o amplitudine marita: sunt primele la cresteri, dar si la scaderi
SIF-urile au dat in ultimii ani tonul pe Bursa. Si cand a fost vorba de cresteri, dar si cand piata a scazut, actiunile SIF-urilor au condus tendinta pe piata. De ce totusi cand Bursa creste, SIF-urile cresc mai mult, iar cand scade, SIF-urile sufera pie
Actiunile societatilor de investitii financiare (SIF) au oferit in ultimii doi ani cele mai bune castiguri dintre titlurile lichide de la Bursa, aflandu-se in mod constant in centrul atentiei investitorilor. Nu insa fara a oferi si emotii investitorilor.
SIF-urile au alternat perioadele de crestere puternica cu cele de scadere, tragand automat toata piata dupa ele. Cu toate acestea, fluctuatiile inregistrate de aceste actiuni pe diferite perioade de crestere sau, respectiv, de scadere au fost mai mari decat cele pietei.
Actiunile societatilor de investitii financiare (SIF) au oferit in ultimii doi ani cele mai bune castiguri dintre titlurile lichide de la Bursa, aflandu-se in mod constant in centrul atentiei investitorilor. Nu insa fara a oferi si emotii investitorilor.
SIF-urile au alternat perioadele de crestere puternica cu cele de scadere, tragand automat toata piata dupa ele. Cu toate acestea, fluctuatiile inregistrate de aceste actiuni pe diferite perioade de crestere sau, respectiv, de scadere au fost mai mari decat cele pietei.
Investitorii pe SIF-uri au pierdut 74 mil. euro
Bursa a suferit ieri o noua lovitura, SIF-urile inregistrand corectii puternice, pe volume sensibil mai ridicate decat in ultimele sedinte. Indicele BET-FI a scazut cu aproape 4%, pana la 41.422 de puncte, fata de valoarea de inchidere din sedinta precedenta, dupa ce pe parcursul sedintei atinsese un maxim de 43.537 de puncte. SIF-urile au pierdut astfel 73,6 mil. euro.
Miscarile de pe SIF-uri au reusit sa traga si celelalte cotatii in jos, insa corectiile pe celelalte titluri lichide au fost de mai mica amploare, dat fiindca vanzarile s-au accentuat spre final, iar investitorii nu au avut prea mult timp sa reactioneze.
Actiunile Bancii Transilvania au pierdut aproape 1%, pe un rulaj in scadere, de 0,74 mil. euro (2,6 mil. lei). Titlurile BRD au pierdut 1,8%, pe fondul unor tranzactii ceva mai scazute. Indicele BET a scazut usor, cu 0,25%.
Brokerii spun ca nu au aparut informatii negative la nivelul pietei de natura sa influenteze miscarea de azi, cauza principala fiind miscarile de capitaluri speculative, determinate de atingerea unor praguri limita, la care investitorii au decis sa-si marcheze profiturile.
"SIF-urile au atins anumite praguri de rezistenta la care multi investitori au fost dispusi sa vanda, dat fiind revenirea de amploare din ultima perioada, in care multe dintre titlurile SIF au inregistrat cresteri si de peste 30%. Dupa o astfel de crestere era normal sa apara si corectii ceva mai pronuntate", este de parere Mihai Piscan, director general adjunct la Intercapital Invest.
Pe parcursul sedintelor de ieri, principalii indici de pe pietele europene inregistrau scaderi in jurul a 2%.
"Miscarea de azi a SIF-urilor ar putea avea legatura si cu evolutia burselor din regiune, fata de care SIF-urile sunt cele mai sensibile. Este posibil sa fi existat si o manifestare emotionala a investitorilor de pe SIF-uri, care nu s-au mai confruntat cu scaderi de o asemenea durata indelungata, pe parcursul a cinci luni de zile. De aceea, este posibil ca o parte a acestora sa se fi temut ca bursa va intra pe un nou trend generalizat de scadere si s-au grabit sa-si vanda detinerile", a precizat Piscan.
"Ma astept ca in urmatoarea perioada cursurile sa atinga succesiv praguri de rezistenta si suport si sa se intre intr-o zona de acumulare, cu evolutii mai normale. Pe termen lung, cred ca Bursa se afla pe un trend ascendent", a conchis el.
Actiunile SIF Oltenia au pierdut 4,6% ieri, pe fondul unor tranzactii ridicate, a caror valoare s-a ridicat la 2,3 milioane de euro (8,5 milioane de lei). "Pe masura ce preturile cresc, este nevoie de o cerere din ce in ce mai puternica pentru a mentine cotatiile. Oferta a depasit cu mult cererea, de aceea este posibil ca si in urmatoarea sedinta sa inregistram scaderi pe SIF-uri, cel putin la deschidere. Multi aveau exit la preturi de 2,4 lei pe SIF Oltenia si 2 lei pe SIF Moldova. Investitorii isi propun niste tinte de profit pe care daca le ating il marcheaza", spune Valentin Ionescu, directorul de operatiuni al Euro Invest Vision.
Titlurile SIF Moldova au scazut cu 4,6%, pe un rulaj de 2 milioane de euro (7,3 milioane de lei). Si celelalte SIF-uri au inregistrat tranzactii mai ridicate joi. Brokerii spun ca cea mai mare parte a celor care au vandut SIF-uri in sedinta de ieri au fost cei care au intrat in jurul minimelor atinse de SIF-uri in acest an, profitand de avansul pe care l-au luat acestea intr-o perioada scurta de timp, asteptand astfel ca piata sa se mai aseze si sa poata recumpara mai ieftin. Ultima tranzactie cu titluri SIF Moldova s-a perfectat la pretul de 1,88 lei/actiune, nivel care se situeaza cu peste 25% fata de minimele atinse la sfarsitul lunii trecute.
Actiunile Rompetrol Rafinare (Petromida) au castigat aproape 3%, in ciuda tendintei de scadere a pietei, continuandu-si evolutia buna din ultima vreme. "In ultima perioada, a existat o cerere dubla fata de oferta pe titlurile Petromidia. Este posibil ca informatiile din ultima perioada legate de aceasta societate, care sunt usor pozitive, corelate cu preturile mici din piata sa fi condus la aceasta relansare", spune Valentin Ionescu. Aceste actiuni au evoluat pe un trend mai moderat de crestere decat la nivelul pietei. Cotatia Petromidia a urcat cu peste 26% pe parcursul ultimelor doua saptamani, ajungand la finele sedintei de ieri la pretul de 0,0771 lei/actiune.
Titlurile Petrom au inchis joi la nivelul ultimului pret din sedinta precedenta, valoarea tranzactiilor cu aceste actiuni ridicandu-se la 0,65 milioane de euro (2,3 milioane de lei). "Volumele pe actiunile Petrom sunt din ce in ce mai mari, existand un suport destul de mare la cumparare la pretul de 0,51lei/actiune. Acestea ar putea sa intre pe un trend de crestere, daca piata se va redresa", a declarat Mihai Piscan. Alti brokeri considera ca raportarea unor rezultate la sase luni la fel de bune ca si cele de pe primul trimestru ar putea sa urce cotatia Petrom din jurul actualelor niveluri de pret. Ultima tranzactie cu aceste actiuni s-a realizat la pretul de 0,515 lei/actiune.
Actiunile Amonil Slobozia au urcat usor cu 0,8%, pe fondul unor tranzactii in crestere, cu un rulaj de 0,1 milioane de euro (aproape 0,4 milioane de lei). "Principala problema a companiei o reprezinta costul ridicat cu gazele naturale, drept pentru care rezultatele societatii sunt foarte vulnerabile la miscarile de pret pe piata externa la gaze naturale si uree. De aceea nu cred ca numai costurile cu salariile trebuie controlate", spune Valentin Ionescu. Actionarii Amonil au aprobat desfiintarea a peste 25% din locurile de munca incepand cu 11 iulie a angajatilor care ocupau respectivele posturi. Inchiderea s-a realizat la pretul de 0,06 lei/actiune.
Miscarile de pe SIF-uri au reusit sa traga si celelalte cotatii in jos, insa corectiile pe celelalte titluri lichide au fost de mai mica amploare, dat fiindca vanzarile s-au accentuat spre final, iar investitorii nu au avut prea mult timp sa reactioneze.
Actiunile Bancii Transilvania au pierdut aproape 1%, pe un rulaj in scadere, de 0,74 mil. euro (2,6 mil. lei). Titlurile BRD au pierdut 1,8%, pe fondul unor tranzactii ceva mai scazute. Indicele BET a scazut usor, cu 0,25%.
Brokerii spun ca nu au aparut informatii negative la nivelul pietei de natura sa influenteze miscarea de azi, cauza principala fiind miscarile de capitaluri speculative, determinate de atingerea unor praguri limita, la care investitorii au decis sa-si marcheze profiturile.
"SIF-urile au atins anumite praguri de rezistenta la care multi investitori au fost dispusi sa vanda, dat fiind revenirea de amploare din ultima perioada, in care multe dintre titlurile SIF au inregistrat cresteri si de peste 30%. Dupa o astfel de crestere era normal sa apara si corectii ceva mai pronuntate", este de parere Mihai Piscan, director general adjunct la Intercapital Invest.
Pe parcursul sedintelor de ieri, principalii indici de pe pietele europene inregistrau scaderi in jurul a 2%.
"Miscarea de azi a SIF-urilor ar putea avea legatura si cu evolutia burselor din regiune, fata de care SIF-urile sunt cele mai sensibile. Este posibil sa fi existat si o manifestare emotionala a investitorilor de pe SIF-uri, care nu s-au mai confruntat cu scaderi de o asemenea durata indelungata, pe parcursul a cinci luni de zile. De aceea, este posibil ca o parte a acestora sa se fi temut ca bursa va intra pe un nou trend generalizat de scadere si s-au grabit sa-si vanda detinerile", a precizat Piscan.
"Ma astept ca in urmatoarea perioada cursurile sa atinga succesiv praguri de rezistenta si suport si sa se intre intr-o zona de acumulare, cu evolutii mai normale. Pe termen lung, cred ca Bursa se afla pe un trend ascendent", a conchis el.
Actiunile SIF Oltenia au pierdut 4,6% ieri, pe fondul unor tranzactii ridicate, a caror valoare s-a ridicat la 2,3 milioane de euro (8,5 milioane de lei). "Pe masura ce preturile cresc, este nevoie de o cerere din ce in ce mai puternica pentru a mentine cotatiile. Oferta a depasit cu mult cererea, de aceea este posibil ca si in urmatoarea sedinta sa inregistram scaderi pe SIF-uri, cel putin la deschidere. Multi aveau exit la preturi de 2,4 lei pe SIF Oltenia si 2 lei pe SIF Moldova. Investitorii isi propun niste tinte de profit pe care daca le ating il marcheaza", spune Valentin Ionescu, directorul de operatiuni al Euro Invest Vision.
Titlurile SIF Moldova au scazut cu 4,6%, pe un rulaj de 2 milioane de euro (7,3 milioane de lei). Si celelalte SIF-uri au inregistrat tranzactii mai ridicate joi. Brokerii spun ca cea mai mare parte a celor care au vandut SIF-uri in sedinta de ieri au fost cei care au intrat in jurul minimelor atinse de SIF-uri in acest an, profitand de avansul pe care l-au luat acestea intr-o perioada scurta de timp, asteptand astfel ca piata sa se mai aseze si sa poata recumpara mai ieftin. Ultima tranzactie cu titluri SIF Moldova s-a perfectat la pretul de 1,88 lei/actiune, nivel care se situeaza cu peste 25% fata de minimele atinse la sfarsitul lunii trecute.
Actiunile Rompetrol Rafinare (Petromida) au castigat aproape 3%, in ciuda tendintei de scadere a pietei, continuandu-si evolutia buna din ultima vreme. "In ultima perioada, a existat o cerere dubla fata de oferta pe titlurile Petromidia. Este posibil ca informatiile din ultima perioada legate de aceasta societate, care sunt usor pozitive, corelate cu preturile mici din piata sa fi condus la aceasta relansare", spune Valentin Ionescu. Aceste actiuni au evoluat pe un trend mai moderat de crestere decat la nivelul pietei. Cotatia Petromidia a urcat cu peste 26% pe parcursul ultimelor doua saptamani, ajungand la finele sedintei de ieri la pretul de 0,0771 lei/actiune.
Titlurile Petrom au inchis joi la nivelul ultimului pret din sedinta precedenta, valoarea tranzactiilor cu aceste actiuni ridicandu-se la 0,65 milioane de euro (2,3 milioane de lei). "Volumele pe actiunile Petrom sunt din ce in ce mai mari, existand un suport destul de mare la cumparare la pretul de 0,51lei/actiune. Acestea ar putea sa intre pe un trend de crestere, daca piata se va redresa", a declarat Mihai Piscan. Alti brokeri considera ca raportarea unor rezultate la sase luni la fel de bune ca si cele de pe primul trimestru ar putea sa urce cotatia Petrom din jurul actualelor niveluri de pret. Ultima tranzactie cu aceste actiuni s-a realizat la pretul de 0,515 lei/actiune.
Actiunile Amonil Slobozia au urcat usor cu 0,8%, pe fondul unor tranzactii in crestere, cu un rulaj de 0,1 milioane de euro (aproape 0,4 milioane de lei). "Principala problema a companiei o reprezinta costul ridicat cu gazele naturale, drept pentru care rezultatele societatii sunt foarte vulnerabile la miscarile de pret pe piata externa la gaze naturale si uree. De aceea nu cred ca numai costurile cu salariile trebuie controlate", spune Valentin Ionescu. Actionarii Amonil au aprobat desfiintarea a peste 25% din locurile de munca incepand cu 11 iulie a angajatilor care ocupau respectivele posturi. Inchiderea s-a realizat la pretul de 0,06 lei/actiune.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
